Ieri navigatie, astazi limite umane

Scriu dupa doua zile grele datorita iminentei nenorocirii numite limitare de trafic cauzata de jignitorul summit nato. Este impardonabil cum o gasca de descreierati aflati la putere in Romania isi permit sa perturbe activitatea unui oras, a vietilor si a afacerilor oamenilor care-l locuiesc, fara sa le ceara acordul. Am auzit zilele astea de atatea incalcari ale unor drepturi si libertati fundamentale incat am inceput sa am mari indoieli cu privire la existenta sau nu a unei democratii cat de cat reale in Romania... Ar trebui ca administratiile publice centrale si locale sa fie date in judecata de catre toti cei care au de suferit de pe urma acestei tampenii numita summit nato. De fapt nato n-are nici o vina in asta. Vinovati sunt numai descreieratii de politicieni romani in frunte cu Basescu. Ei au propus organizarea acestei intalniri monstruoase intr-un oras care nu poate efectiv sa suporte o astfel de manifestare. Nu are infrastructura necesara. In zilele astea se vor pierde extrem de multi bani. Se vor plati salarii unor oameni care vor lucra cel mult sub limita ineficientei. Se vor plati chirii la sedii complet aiurea. Se vor plati redevente lunare la contractele de leasing de masini si echipamente absolut degeaba. Si se vor plati penalizari pentru lucrari si marfuri nelivrate la timp. In zilele astea multe intalniri nu vor mai avea loc, multe iubiri nu se vor mai consuma, multi prieteni nu vor mai bea cate o bere. Iar scoala noastra de pilotaj nu va functiona. Si, una peste alta, multi neuroni vor muri. Si nimeni nu va plati pentru asta. Nimeni dintre cei care ar trebui sa plateasca...

Revenind la scoala, ieri am avut curs de navigatie. Am exersat niste calcule pentru determinarea cursului in functie de deviatia magnetica a busolei, declinatia magnetica, nordul adevarat si toti ceilalti parametri ai orientarii pe traiect. Si apoi am invatat sa completam un flight plan. Am discutat pe rand despre toate rubricile planului de zbor si am completat datele unui traiect de la Baneasa la Constanta si retur.

Astazi am revenit la Limite umane si am vorbit mult despre stres si factorii care-l cauzeaza. De asemenea, am trecut in revista si metodele utilizabile pentru diminuarea/combaterea stresului. Un curs interesant. In urmatoarele ore vom atinge, se pare, si chestiuni legate de fiziologia pilotului.

Asa cum spuneam, cursurile vor continua in prima luni de dupa apocalipsa nato. Adica pe 7 aprilie. Pana atunci va fi si interdictie de zbor in spatiul aerian al Romaniei... A si fost publicat, de altfel, in AIP, NOTAM-ul.

Prima zi de meteo

Astazi am avut prima lectie de meteo. Mai urmeaza inca 17 ore in care sper sa invatam tot ce se cere de la noi. E un domeniu complex si, totusi, frumos.
Azi am discutat despre straturile atmosferei, despre simbolurile de pe harti, despre buletinele meteo de aviatie METAR si prognozele TAF, despre atmosfera standard internationala si despre deviatiile acesteia fata de temperatura mediului, despre treptele barice, despre izobare si sisteme barice - cicloni si anticicloni, despre miscarea aerului in aceste sisteme barice.
Astazi abia am apucat sa ne speriem bine de tot de ce ne asteapta. Urmeaza sa intram in detalii.

Regulile aerului

Astazi a fost o zi dedicata in intregime regulilor aerului. Maine vom face meteo, apoi, pana la sfarsitul saptamanii Legislatie si reglementari aeronautice si Performante si limite umane. Voi reveni cu detalii.

Din nou la scoala

Saptamana asta, cat am lipsit, s-a discutat la scoala despre tipurile de spatiu aerian si despre elementele unui aeroport. Avem o noua profesoara, doamna Florescu. Excelenta! Profesionista, la obiect, pedagog bun. Astazi am inceput sa discutam cate ceva si despre regulile zborului VFR.

Ieri a fost un curs despre Limite umane in aviatie. Destul de dificil intrucat abunda termeni tehnici si medicali. Avem, insa, un manual foarte bun scris de Dr. Virgil Baloescu.

Maine e pauza pentru ca vinerea nu mai facem ore - nimeni nu poate ajunge cat de cat la timp din cauza traficului aberant din Bucuresti.

M-am intors

In seara asta am revenit in tara. Cu o cursa MyAir efectuata cu un A320. MyAir au mers impecabil. Pilotii, foarte buni, au prins curentul jet si au ajuns la Bucuresti cu mai bine de un sfert de ora avans. In rest, zborul a fost absolut normal, fara evenimente. Am facut tracking cu GPS-ul sa vad pe unde am luat-o. O sa confrunt maine traseul de pe GPS cu o harta de navigatie cu rute de inalta altitudine.

Maine - din nou la scoala. Sunt foarte curios ce s-a mai facut cat am lipsit.

O minivacanta

De vineri 14 martie pana miercuri 19 martie sunt la Paris (de aici si scriu acest post). Asadar o sa am trei zile de chiul de la scoala in care vom face, se pare, Limite umane in aeronautica cu dr. Virgil Baloescu. O sa incerc sa recuperez cand ma intorc. Manualul pe care l-a scris domnul doctor este foarte bun si clar.

In rest, pana la Paris CDG am avut un zbor cu ceva turbulente - iuhuuu! - dar destul de neinteresant intrucat am zburat noaptea. Foarte interesant a fost ca MyAir, compania cu care am calatorit intr-un A320, a avut un Load Factor de aprox. 50% pe aceatsa cursa. Extrem de putin...

Primul zbor. Dar cu elicopterul.

Astazi a fost una dintre cele mai frumoase zile de la inceputul scolii. Dupa ce am studiat o saptamana primele notiuni despre navigatia aeriana, astazi am facut un zbor scoala cu un elicopter al Special Air Services.



Este un Alouette III/IAR-316B cu indicativul YR-POL. Un aparat extraordinar, fabricat la ICA Brasov in 1989



Pilot a fost domnul Valer Novac, profesorul nostru de navigatie, pilotul sef de la Special Air Services.



Un aviator extraordinar, cu peste 7000 de ore de zbor, si un instructor foarte bun si foarte simpatic. De o generozitate cu totul speciala - in fiecare clipa simti ca omul asta vrea sa-ti spuna tot ce stie ca sa intelegi cat mai mult. E o placere sa mergi la cursul dumnealui.



Au fost facute doua zboruri scoala cu o scurta aterizare intre ele pentru debarcarea si imbarcarea celor doua grupuri de elevi piloti. Eu am fost in al doilea grup.

Pornirea elicopterului sa facut cu toti elevii in sau langa elicopter. Am stat afara, sub rotor, cand s-a pornit motorul si a inceput si rotorul sa se invarteasca. E foarte palpitant si e un zbomot extraordinar de puternic dar si placut, totodata. In inregistrarile video facute cu telefonul meu (nu aveam camera la mine pt ca n-am stiut ca azi vom zbura) sunetul e execrabil datorita intensitatii sonore mari.



Dupa sosirea primului grup de elevi piloti din primul zbor, am urcat si noi in elicopter.





Am decolat de la Baneasa, de pe helipad-ul de la Aviatia Utilitara, si apoi am survolat la joasa altitudine zona inierbata de langa helipad dupa care am luat inaltime si am trecut peste DN1. Am luat cap 240 trecand peste sediul BMW din Baneasa si ne-am indreptat spre Bucurestii Noi. Am survolat la 500 de picioare sediul ROMATSA - centrul national de dirijare a traficului aerian - dupa care domnul Valer Novac ne-a demonstrat cum functioneaza ADF-ul (Automatic Direction Finder) in relatia cu NDB-ul (Non Directional Beacon). Adica am vazut practic cum receptioneaza AFD-ul din elicopter semnalul emis de radiofarul terestru (NDB). Am facut viraje ca sa ne axam spre radiofar apoi a trebuit sa degajam pentru ca intram in axul pistei 07 de la Baneasa. Ne-am indreptat pe culoarul de zbor Baneasa Nord si am ajuns intr-o zona in care am putut sa simtim pe pielea noastra cateva manevre specifice elicopterului. Au fost simulate "goluri de aer", am coborat apoi la 50 metri peste un loc perfect neted si am zburat cu peste 150 kmph. Senzatia e unica.
Apoi am vazut si simtit cum e sa faci viraje stranse cu elicopterul. Absolut cool senzatia. Am mai facut o ranversare si apoi a trebuit sa ne indreptam spre baza.



Intrarea spre heliport se face pe directia 25. Cum pe LRBS/Aeroportul Baneasa era trafic - avioane care decolasera si un francez care ateriza pentru prima oara la Bucuresti, turnul ne-a pus sa facem zona de asteptare. Asa ca am zburat in opturi in zona soselei de centura, a circuitului de karting AMKART, a padurii Baneasa si acomplexului rezidential Liziera aflat in constructie langa Scoala Americana.



Dupa o serie de opturi care au durat vreo 10 minute, am venit la aterizare.



Au urmat apoi un debriefing si discutarea citorva formule de navigatie.

Una peste alta, a fost o zi superlativa la scoala... Cred ca pe langa lectia de navigatie la bord aceasta tura cu elicopterul a fost si un test psihologic si... medical facut noua. Banuiesc ca, la cum au fost manevrele specifice elicopterului, daca era vreunul dintre noi care sa aiba teama de zbor sau limite medicale, s-ar fi dat acum de gol :)