Laurentiu Chirita - "Kiru" - si Sorin Avram, doi asi ai aviatiei militare romane au decolat pentru totdeauna si nu se vor mai intoarce...

In ultimul an am scris destul de rar pe blog dar am scris de prea multe ori despre accidente aeronautice din Romania.

La Transilvaeroshow am stat de vorba cu capitan-comandorul Laurentiu Chirita, in cortul VIP, despre aviatie si despre un proiect la care lucrez acum. Si am avut un feedback foarte cald si motivant din partea sa. "Kiru" era unul dintre cei mai titrati aviatori romani militari. Un om cu extrem de mult talent la mansa si cu multa multa carte. Un om care deja insemna foarte mult pentru aviatia militara romana, la cei 40 de ani ai sai.

Astazi scriu acest post cu multa durere. Kiru si Sorin Avram, camaradul sau aviator, au cazut cu Mig-ul 21 la Campia Turzii. Fara sa fie cazul sa ma feresc de vorbe mari, cei doi au murit ca niste eroi. Au zburat cu Mig-ul 21, un avion care le-a fost atat de drag dar pe care nu-si mai doreau sa-l zboare prea multa vreme pentru ca traiau intr-o situatie absurda din punctul de vedere al sigurantei zborului, al strategiei militare, al eficientei acestei arme in contextul actual.

Ironia sortii: Laurentiu Chiriac este pilotul roman care a facut zboruri de evaluare cu toate cele trei avioane multirol pe care Romania le-a avut in vedere pentru a dota fortele aeriene. Practic a murit cu avionul pentru care era - teoretic si simbolic - delegat sa gaseasca un inlocuitor. Razbunarea Mig-ului? Nu stiu... Pentru ca mai marii armatei romane si ai tarii, in general, au decis ca aviatia militara mai poate astepta pana sa-si schimbe dotarea cu avioane cat de cat moderne. Insa pilotii nu mai au timp. Unii se grabesc si pleaca la aviatia civila. Altii, dupa cum se vede, pleaca dintre noi si zboara, cum spunea Doru Davidovici, dincolo de Ursa Mare...

Se speculeaza mult acum dar eu cred ca e pura realitate: Kiru si cu Sorin nu s-au catapultat fiindca au vrut sa directioneze avionul, cu ultima farama de viteza care sa dea eficienta comenzilor, disponibila prin pierderea de inaltime, catre o zona nelocuita. Riscau sa cada peste satul Calarasi Gara care este aproape de axul pistei. Inca o dovada de eroism, pe langa eroismul intrinsec al dragostei lor de zbor in conditiile acestea imposibile in care aviatia militara isi desfasoara activitatea.

La Ghimbav am filmat mai multe imagini la Transilvaeroshow, parte a unui proiect la care lucrez acum. Am filmat si cateva cadre cu Laurentiu Chirita in timp ce comenta evolutiile colegilor sai militari. Faptul ca nu a fost la mansa la acea sarbatoare aviatica ne-a dat ocazia sa avem pe inregistrarea video imaginea lui Kiru la, probabil, ultima iesire a sa in fata publicului iubitor de aviatie.

Postez mai jos o insiruire e imagini de la Ghimbav, fara mari pretentii de montaj pentru ca nu am starea necesara acum.



Mai postez si alte cateva filmulete de pe net cu Laurentiu si Sorin. Printre ele si cateva fragmente de interviu cu cei doi si evolutia excelenta a lui Kiru la mitingul aviatic de la Kecskemét Air show 2010.




Strajerii cerului
ÎncÄ�rcat de RaduNeag. - Full seasons and entire episodes online.

Laurenţiu Chiriţă şi Sorin Avram, piloţii morţi la Câmpia Turzii, aveau la activ peste 1.000 de ore de zbor

Un MIG 21 s-a prabusit in judetul Cluj! Doi piloti au murit

StirileProTV.ro

Copiii lor au de ce sa fie mandri si, totodata revoltati din cauza prostiei autoritatilor romane care isi bat joc de acesti oameni minunati care isi risca vietile, fara patetisme, pentru interesul Romaniei.

Dumnezeu sa-i odihneasca...
Condoleante famillilor...

Zboruri de vara

Am facut o pauza destul de mare la scrisul pe blog. Am avut o vara destul de agitata si, desi am apucat sa mai zbor, nu am mai avut vremea necesara sa scriu si aici.

Tot asa, nu am reusit sa postez nimic destre mitingurile aviatice de anul acesta: Otopeni, Aeromania si Transilvaeroshow.

Foarte pe repede inainte, voi spune ca am mai facut zboruri in zona la Clinceni cu YR-SES, zboruri de transport ale aceluiasi avion la maintenance, de la Clinceni la Baneasa si retur, am mai facut un raid la Tuzla cu YR-SES impreuna cu Radu, un tanar pilot care a facut PPL-ul in Belgia pe avioane Piper Tomahawk si a vrut sa vada cum se zboara si in Romania cu Cessna 172.

Apoi am facut singur un zbor peste munti cu YR-SES, de la Clinceni la Ghimbav, Brasov, pentru a duce avionul la mitingul aviatic Transilvaeroshow 2010. Avionul scolii Special Air Services a stat la linie si a putut fi vazut de catre publicul care - e normal - a stat, totusi, cu ochii mai mult pe cealalta aeronava de la SAS care a fost prezenta la demonstratie: elicopterul Dauphin YR-SCS. Valer Novac a facut si de aceasta data spectacol la mansa lui.

La Ghimbav am mai facut si cateva ture de pista cu tot pasageri. Unii dintre ei nu zburasera niciodata, cum este si nepotica mea de trei ani.

Desi am facut multe fotografii la Ghimbav, nu am reusit sa le editez. Asa ca voi posta, pentru ilustrarea articolului acestuia, doua filmulete facute in timpul zborului de la Clinceni la Ghimbav. Am legat trepiedul cu centura de siguranta pe scaunul din dreapta si in felul acesta am reusit sa filmez imaginile de mai jos.





Nu as vrea sa inchei inainte de a aduce un ultim omagiu lui Dragos Ionescu - "Mamica Mamica", cum ii spuneau prietenii - care a cazut cu parasuta la Clinceni in 22 august 2010 si ne-a lasat cu inimile zdrobite.

Dragos Ionescu, a fost un baiat cu totul special. Un om bun si un performer in parasutism. Cu 1300 de salturi la activ la numai 31 de ani, el avea calificarile de instructor tandem, instructor IAD si instructor SL. Practica parasutismul din 1995, fiind membru al lotului national in mai multi ani, si participand la concursuri interne cu rezultate bune. Si-a incununat cariera prin cursul de tandem, devenind instructor de tandem. A facut salturi in dropzone-uri din Europa: Cehia (Prijbram), Spania (Skydive Spain-Sevilla), Ungaria (Kaposvar).
Din pacate ne-a parasit prea devreme, intr-un mod incredibil, ca intr-un vis urat, in urma unui accident groaznic.



Nu te vom uita, Mamica Mamica...

Plimbare cu YR-SES la Clinceni cu Antonio, un prieten spaniol

Pe 26 iunie am reusit, in sfarsit, sa ma tin de promisiunea pe care i-am facut-o unui prieten spaniol, Antonio Carrasco, de a-l plimba cu Cessna 172 cand vine prin Romania.

Antonio este inginer de aviatie si lucreaza la Madrid pentru o companie care proiecteaza modele pentru tunelul aerodinamic. Lucreaza pentru Airbus ;) Insa Antonio nu zburase niciodata cu avioane mici. Asa ca pentru el a fost o experienta inedita. Si, sper, placuta.

Am zburat cu YR-SES de la Special Air Services. Am facut vreo doua-trei ture de pista si apoi am plecat in zona 2, spre Magurele, Jilava si Calugareni, apoi in zona 3, peste Lacul Mihailesti. A fost un zbor comentat, ca sa zic asa. I-am explicat o multime de lucruri despre comportamentul aeronavei, despre procedurile de aerodrom si despre setarile aeronavei in diferite configurati de aterizare. Ba chiar i-am aratat si niste viraje inclinate si chiar si un soi de stall turn mai blanda, asa cum poate Cessna 172 - urcare mai brusca pana pierde viteza avionul, o inclinare usoara pe un plan si palonier maxim in directia respectiva, coborare, aducerea planurilor la orizontala si reducerea motorului dupa care urmeaza redresarea usoara. Totul la inaltime suficienta, nu aproape de sol.

Lui Antonio i-a placut plimbarea si a postat o relatare pe un blog de aviatie la care colaboreaza: http://winglets.blogspot.com - MACH 2 - El Blog de las curiosidades aeronáuticas.

Pentru cei care nu inteleg spaniola, va anunt ca sunt si poze, si un filmulet :)

Aurel Vlaicu in cateva secunde de imagine filmata restaurata!

Pana in acest moment sunt singurele imagini in miscare cu Vlaicu, restul fiind pierdute. Felicitari celor care au reusit aceasta performanta de recuperare istorica!
Filmul il prezinta pe Aurel Vlaicu zburand la Blaj, 16 august 1911. A fost reconstituit asambland imagini scanate din revista Flacara tiparita in 7 septembrie 1913.

Burta bestiei!

Un filmulet realizat cu o camera ieftina, Contour HD, pentru neprofesionisti, care se monteaza pe castile biciclistilor sau pe masini. Balleka, un pilot pe un avion cargo Boeing 747-200 a avut ideea dementa de a monta o astfel de camera pe jamba de bot a jumbo jet-ului. Evident in rasparul oricaror norme JAA... Rezultatul, insa, este mai mult decat spectaculos. Filmarea este facuta in timpul unui zbor de la Johannesburg, Africa de Sud la Maputo, Mozambic.

A se vedea full screen si la rezolutie HD!



Dupa cum se vede, pilotul a profitat pentru filmare de o facilitate existenta la B 747 - jamba de bot poate fi coborata independent de trenul de aterizare principal.

Un IAR 823 in zbor - cockpit view

Evolutie cu IAR 823, filmata din cabina. Din pacate nu in Romania. La noi nu a mai ramas nici un avion IAR 823 navigabil. Mi-ar fi placut enorm sa am ocazia sa zbor pe acest model de avion pe care s-au antrenat generatii intregi de piloti militari romani pana cand niste capete patrate au considerat ca aeronavele astea nu mai sunt ok pentru instruirea in zbor si le-au casat. Au fost vandute in bloc in USA si in alte tari. Acum nu ne ramane decat sa ne uitam pe youtube la filmulete facute de altii, care au stiut sa le aprecieze, sa le restaureze si sa le iubeasca, si sa privim cu tristete la cele doua IAR 823 "salvate" la Muzeul Aviatiei...

Constantin Manolache la Deva, demult, cu un Zlin 726. Ceva fin...

Am dat pe youtube peste un filmulet cu marele maestru ale zborului, Constantin Manolache, intr-o evolutie de mare finete cu Zlin 726 la un miting de demult pe aerodromul Deva. Enjoy!

Cu Cessna 182T in jurul lumii si apoi in Africa

Dan Goldenblum de la www.yankeeromeo.ro - care, apropo, Dane, nu mai e accesibil online! - mi-a trimis un link foarte fain. Este site-ul unui pilot din Danemarca, Jens Abildgaard, care s-a apucat de zbor in 2002, obtinand licenta PPL(A) si, ulterior, in USA, a obtinut si rating-urile pentru zbor instrumental, multiengine, sea plane si, in final CPL (pilot comercial).

Apoi si-a cumparat un avion Cessna 182T model din 2005, echipat cu Garmin 1000.





L-a cumparat din USA, l-a trecut peste ocean pe deasupra Groenlandei si apoi a zburat cu el in jurul lumii. Dupa traiectul circumterestru a plecat intr-un lung raid din Odense catre Africa de Sud. In momentul asta se afla in Djibouti si va decola de acolo, mai departe, maine.



Jens nu are nici un sponsor in spate si nici nu zboara pentru vreo cauza nobila. Zboara doar de dragul zborului si vrea sa impartaseasca tututor celor interesati experientele sale.







Va invit sa-i urmarim impreuna aventurile pe site-ul sau la adresa: http://www.hosbiz.com/index.php

Doua filmulete de promovare pentru Iacarii Acrobati

Asociatia Aripi Romanesti a realizat in colaborare cu FatCat doua filmulete de promovare ale celebrei de-acum formatii romanesti de acrobatie cu avioane Yak 52TW Iacarii Acrobati.

Delectati-va cu ele si remarcati incepand de la minutul 01:16 o frumoasa si dificil de executat figura acrobatica realizata de Dan Stefanescu cu YR-UAA - Lomcevak. E o figura care se poate face destul de greu cu Yak 52. Insa YR-UAA este un avion modificat: mult usurat, elice cu diametru mai mare s.a.

Teaser-ul:


Si filmuletul intreg:

Dittingen Flugtage 2009 - Ii puteti vedea si pe Iacarii acrobati

Lache apare la 02:08 :)

Highlights Dittingen Flugtage 2009 from Yannick Barthe on Vimeo.

Patty Wagstaff in Romania. Doar un vis frumos?

Pe un forum de aviatie romanesc a aparut de curand o ipoteza de lucru: Patty Wagstaff in Romania. Cu speranta ca o astfel de prezenta de exceptie la una dintre demonstratiile aviatice de la noi va fi posibila in vara asta, postez un filmulet cu o demonstratie a exceptionalei aviatoare americane pe care a sustinut-o in 2009.

Pilotul nostru din Dubai si prietenii sai

A aparut pe youtube un filmulet de la antrenamentele celor trei in Dubai. E filmat de cineva de pe balconul unui zgarie nori indecent.

Ceva fin, ceva de-afara

Goger Attila zboara in Dubai alaturi de Veres Zoltan si Mark Jefferies

Goger Attila, membru al Lotului National de Acrobatie al Romaniei si al formatiei Hawks of Romania, zboara in aceste zile in Dubai alaturi de ilustrii piloti acrobati Veres Zoltan si Mark Jefferies facand demonstratii cu prilejul competitiei Dubai International Parachuting Championship and Gulf Cup 2010.





Goger zboara pe un avion Extra 300S apartinand lui Veres Zoltan, aparat care a putut fi vazut cel mai recent in Romania la Sirnaville in 2009.



Cum Veres Zoltan, detinator al numeroase titluri mondiale si recorduri (de 5 ori in Guiness Book) nu mai are nevoie de nici o prezentare in Romania, voi scrie cateva lucruri despre Mark Jefferies, pentru cei care nu-l cunosc.



Mark Jefferies este multiplu campion de acrobatie al marii Britanii (de 9 ori!), de 10 ori membru al Lotului Britanic de Acrobatie. Un aviator de mare clasa, cu peste 3000 de ore de zbor.
Zboara din 1980 si participa la demonstratii aeriene din 1984. A pilotat pana acum peste 130 de tipuri de avioane, de la ultrausoare pana la avioanele cu motor cu reactie precum Hawker Hunter sau Hawk.

A zburat in numeroase ocazii la demonstratii aeriene si competitii in toata Europa dar si in Australia si Noua Zeelanda.
In 1997 a concurat in etapa emisferei sudice a cursei Reno, in Tasmania. Detine un brevet BCPL cu autorizare pentru zboruri demonstrative la inaltimi de 30ft si acrobatie in clasa unlimited la inaltimea de 50ft pentru avioane din grupele A si B.
Pentru avioanele L-29 si YAK 11 este autorizat sa zboare la inaltimile minime de 100ft si 200ft (zbor acrobatic). Este calificat sa zboare ca lider in formatii mari de avioane. A zburat cu formatia Aerostars timp de 4 ani in pozitiile cu numerele 2, 4, 6 si 7. A activat si ca pilot cascador pentru mai multe filme.
Zboara in cadrul competitiei AeroGP. Romanii l-au putut vedea la AeroGP Mamaia in 2008.





Mark zboara acum cu un avion Extra 330SC - identic cu cel pe care tocmai l-a cumparat Aeroclubul Romaniei (platit partial din banii incasati pe asigurarea lui YR-EWD...).

Intre 27-30 ianuarie cei trei vor evolua solo si in formatie si la mitingul Al Ain Aerobatic Show 2010. Site-ul www.airsports.tv va transmite live demonstratiile incepand cu data de 28 ianuarie!

Iata si doua promo-uri ale editiei de anul acesta a evenimentului.





O parte dintre pozele pe care le-am postat provin de la Goger Attila si au fost postate de catre VIC de la Cluj pe Romanian Spotters. Mai multe imagini din seria respectiva puteti vedea aici.

Cu un Piper Cub peste ghetar

Un film foarte frumos cu un zbor intr-un Piper Cub peste un ghetar din Alaska. Luat de pe blogul lui Kent Wien.

Glacier Takeoff from Jerry Kallam on Vimeo.

Zbor la limita Visual Meteorological Conditions

Zbor la limita Visual Meteorological Conditions. In tur de pista, desigur. Asta a fost lucrul cel mai palpitant pe care l-am facut vineri la Clinceni, in afara de cazuri speciale si ture de pista.

La sosirea mea la aerodrom, pe la ora 14.00 local, vremea era foarte buna. Era aer cetos, dar vizibilitatea era foarte buna. Aveam in intentie sa mai fac niste cazuri speciale asistat de Bogdan Martin, ca tot nu le mai repetasem de multa vreme.





















Am inceput cu vreo trei ture de pista si, cand s-au mai rarit ULM-urile din aer, am inceput sa simulam pene de motor in diferite momente ale turului de pista.

Am inceput cu pana pe panta de aterizare. Si simularea am facut-o cu motorul oprit, cum nu se face in scoala. Se simte foarte tare diferenta intre planarea cu motorul in windmill si planarea cu motorul oprit de tot. Avionul pierde mai repede inaltime cand elicea e oprita. Rezistenta la inaintare e mult mai mare.

Am simulat penele respective inclusiv cu procedura de inchidere a robinetului de benzina, a magnetourilor si a contactului electric general. A fost pentru prima data cand am efectuat pe viu intreaga procedura din checklist si nu doar venirea la aterizare cu motorul "la ralanti".

Dupa exercitiile respective am simulat pene de motor in decolare la diferite inaltimi: 200ft (cu flapsul coborat), la 300ft si la 500ft. Si am executat procedurile de caz special in fiecare dintre situatii.

In felul asta am "verificat" inca o data, cu mana mea, gradul de libertate in a manevra avionul Cessna 172N catre un loc de aterizare fara motor pe care ti-l permite fiecare dintre cele trei inaltimi: la 200ft AGL cu flapsul coborat poti face doar viraj mic, maxim 20 de grade stanga-dreapta fata de axul pistei, la 300ft, cu flapsul ridicat, viraj de maximum 90 de grade stanga sau dreapta, iar de la 500ft AGL cu flapsul ridicat poti sa intorci avionul inapoi catre pista, prin manevre precise si hotarate, cu sanse maxime de a prinde pista.

Dupa exercitiile cu penele de motor simulate am venit la aterizare pentru o scurta pauza ca sa verific si ce se filmase pe camera pe care o montasem in cabina. O montasem, o deschisesem dar, am constatat cu tristete, uitasem sa apas si pe REC :)

Pe timpul pauzei, vizibilitatea pe aerodrom a scazut extrem de tare. Majoritatea avioanelor au ramas la sol. Am decolat din nou, totusi, cu camera pornita de asta data, pentru a exersa zborul in tur de pista in conditiile astea extreme. Nu stii niciodata cand esti in situatia sa aterizezi in conditii meteo la limita limitei iar la scoala nu se exerseaza asa ceva.

Dupa cum se vede din filmuletele de mai jos, turele de pista au fost extrem de scurte, latura mare fiind apropiata de pista, pentru a nu pierde contactul vizual cu terenul de zbor. Iar inaltimea turului de pista nu a mai fost una standard ci ne-am aflat mai aproape de sol, la inaltimea de siguranta, sub plafon. Am facut patru aterizari si ne-am oprit pentru ca nu am vrut sa fortam lucrurile. Incepea deja sa nu se mai poata vorbi despre conditii meteo specifice zborului VFR. Imi pare rau pentru camera care sta aplecata usor spre dreapta. Era singura pozitie in care am putut s-o fixez cat de cat...








Fotografiile de mai sus au fost facute de Dan Goldenblum, www.yankeeromeo.ro, elev PPL(A) la Special Air Services, in prima parte a zborului meu, cand se mai vedea cat de cat ceva prin obiectiv. Ulterior, el n-a mai apucat sa mai zboare vineri din cauza scaderii vizibilitatii.

Zbor de toamna

Sambata, in pofida scepticismului multora care nu se pricep cat de cat la meteorologie dar au opinii despre vreme, am mers la zbor la Clinceni. A fost ceata dimineata dar dupa pranz a inceput sa bata vantul destul de tare si s-a risipit.

Am facut 8 ture de pista, de antrenament, pentru ca vara asta am zburat preponderent in raiduri iar in ultima luna nu prea mai urcasem in avion.



Intrucat YR-SFS este indisponibil tehnic, am zburat cu YR-SES, Cessna 172 N. Am simtit, insa, frustrarea ca e mult mai lent decat Cessna 172 RG. Ma invatasem cu mai binele :)



Vantul a fost destul de tare, cum spuneam, spre 12-15 noduri si mi-a dat ocazia sa exersez aterizari cu vant lateral insa nu chiar perpendicular pe axul pistei. Am zburat insotit de Bogdan Martin si as fi vrut sa fac si cateva aterizari cu vant de spate si niste cazuri speciale, insa n-am mai avut cum intrucat era activitate intensa cu planoarele care decolau la mosor, doua ULM-uri faceau ture de pista si un IAR 46 facea zboruri de examen. Iar la start era cineva care ori nu avea experienta suficienta, ori era plin de rea-vointa.



Dupa una dintre turele de pista am cerut decolarea in continuare dar nu mi-a fost aprobata pentru ca nu cazuse inca pe pamant cablul de la mosorul care lansase un planor. Am franat, am iesit pe calea de rulare si am rulat spre capatul pistei 06. Fiind vant foarte puternic de fata, am cerut intrarea si alinierea pe la jumatatea pistei. Aveam loc sa decolez lejer de acolo cu vantul acela. Startul nu a aprobat. Mi-a indicat sa rulez la T. Am pus gaz si am mers mai departe. Cum ma apropiam de locul de intrare pe pista in zona T-ului am vazut ca pe panta de aterizare era un ULM. Brusc aud in casti "SES aprob intrarea, alinierea si decolarea" si imediat dupa aia "grabiti decolarea SES. Avem avion pe finala". L-am injurat in gand pe individul de la trafic. Nu ma lasase sa decolez de la jumatatea pistei unde o puteam face lejer, m-a pus sa rulez pana la T ca sa aiba de ce sa ma grabeasca sa decolez cu avion in spate... Aberant...



Un alt moment idiot, simptomatic pentru brambureala specifica traficului de aerodrom de la Clinceni, s-a intamplat inainte de ultima tura de pista. La virajul 3 pentru pista 06, in mijlocul lacului, am cerut aprobare pentru aterizare. Mi-au dat-o, cu esalonare. Era un planor in tur de pista (planoarele fac turul de pista mai scurt si nu era, practic, in aceeasi zona in care zburam eu). Am mers catre virajul 4, cu planorul la vedere. Am executat la virajul 4 un orbit / viraj de 360 de grade si am intrat pe finala. Cand eram deja axat, in casti aud un ULM care era la virajul 3 si cere aprobare de aterizare. I se da clearance dar cu esalonare. Pilotul respectiv confirma. In scurt timp l-am vazut venind din dreapta mea, la ora 2, putin mai sus. Si vad ca brusc intra pe finala, in fata mea, si se axeaza. Cei de la trafic il intreaba ce intentii are dar pilotul de ULM nu a raspuns si si-a continuat apropierea de pista. Am anuntat ratarea si am mai executat un viraj de 360 de grade dupa care am revenit pe finala si am aterizat.

Filmul acestei intamplari puteti sa-l vedeti mai jos. La minutul 2:45 se vede, la full screen, ULM-ul care intra pe finala bagandu-se in fata mea.



Dupa aterizare am alimentat avionul si am decolat spre Ghimbav. Intrucat am plecat de pe un aerodrom aflat in spatiu aerian de clasa G catre un alt aerodrom aflat in spatiu de clasa G si nu aveam de gand sa intram in nici un CTR pe traiect, nu a mai fost nevoie de plan de zbor. Am folosit doar numarul de referinta de la COAP si am intrat in legatura, dupa decolarea de la Clinceni, direct cu Onyx Control (armata). Evident ca pentru asta a trebuit sa mergem mai intai direct pana la VOR-ul de la Floresti, cu maximum 1000ft dupa QNH, ca sa ramanem in afara CTR-ului Baneasa iar apoi am zburat in afara CTR-ului Otopeni, fara sa depasim pana la Strejnic 1500ft dupa QNH.



Dupa Ploiesti am inceput sa urcam. Si atunci am simtit din plin ca avionul nu trage la fel ca YR-SFS. Cessna 172 N are doar 160 CP, elice cu pas fix, tren neescamotabil... In plus, avionul era greu: aveam plinul cu benzina facut si, in afara de mine si de Bogdan, in avion mai era si prietena mea Ana care a facut poze pana s-a terminat acumulatorul la aparatul ei. Adica putine :) Dar culorile de toamna se vad foarte frumos.



















Pe la Comarnic am fost nevoit sa fac un S mai larg ca sa apuc sa prind suficienta inaltime sa trec peste coama de munte din poza de mai sus.

La Brasov am ajuns dupa o ora. Am trecut peste Tampa, peste Piata Sfatului, la inaltimea regulamentara, si apoi am mers direct la aerodrom. In aer mai erau doua avioane AN2 care urmau sa lanseze parasutisti. Era Campionatul National de Parasutism. Asa cum aveam sa aflam putin mai tarziu, era ultima lansare a zilei. Am mers repede la aterizare.

Dupa aterizare am facut back track, timp in care parasutistii au ajuns cu totii pe pamant. Am reintrat si am decolat rapid, cu doar 600m de pista in fata. Nu am mai rulat pana la capat pentru ca era foarte tarziu si riscam sa iesim din regimul de zbor VFR.

Dupa decolare am facut o trecere la verticala pentru salut si am plecat spre oras. Deasupra fostei fabrici IAR (actualmente Tractorul) am facut cateva viraje largi de 360 de grade pentru a lua inaltime si am pornit spre Valea Prahovei. Era deja ora 17.00 si soarele incepea sa se ascunda dupa Bucegi. Pe langa Postavarul incepeau sa se formeze turbulente. A dansat usor avionul dar nimic special. Incet incet a prins inaltime si am trecut in Muntenia, unde incepea sa se inrautateasca vizibilitatea.

De pe la Sinaia, unde aveam 6700 ft, am pus avionul pe o panta de coborare cu 2-3 sute de ft pe minut, si am bagat mai mult gaz ca sa marim viteza. Ne-am indreptat spre VOR-ul de la Floresti. Parea ca nu mai ajungem odata... Ne temeam ca nu vom reusi sa aterizam la 18.15, ora limita la care era obligatoriu sa fim la Clinceni. Vantul foarte puternic de fata ne tinea pe loc. Aveam un ground speed de circa 80 de noduri. Iar IAS era de 110-120 kt. Vant, nene, nu gluma!...

Taras-grabis am ajuns la Floresti cu 1000ft dupa QNH. Am trecut autostrada si am gonit spre Clinceni. Am aterizat la tanc astfel incat sa nu ne luam mustrare pentru depasirea timpului legal pentru zborurile VFR. Am invatat, insa, ca e bine sa-ti lasi toleranta la timing mai mare cand planifici zborurile spre sfarsitul zilei. Nu stii niciodata cum ai bafta sa te tina pe loc un vant de 40 de noduri...

Impresionant!!! Jessica Cox - pilot fara maini

Daca cineva pe lume asta crede ca pilotajul e o chestie prea grea, il invit sa vada aceste doua filmulete. Jessica Cox s-a nascut fara maini, in urma unei anomalii genetice. Este pilot de light sport aircraft in USA. Si are si centura neagra la Tae-Kwon-Do. Anul acesta a fost la cel mai tare miting aviatic din lume - AirVenture Oshkosh 2009 - unde i-a fost luat al doilea interviu de mai jos. Si ce altceva putea sa devina un om ca ea decat motivational speaker?

De la Baia Mare inapoi la Clinceni. Mega-raid! Partea a doua

Dupa ce am depus noul plan de zbor, pentru traiectul de intoarcere, ne-am luat la revedere de la oamenii foarte draguti de la Aeroportul Baia Mare si am plecat spre platforma pe care Cessna YR-SFS ne astepta in soarele imblanzit al dupa-amiezii de 16 iulie. Din mers i-am facut si o poza miscata.



Buletinul meteo ne aratase ca urma sa avem vant de spate destul de tare si ne asteptam sa ajungem repejor la Bucuresti. Nebulozitate era asteptata spre muntii Fagaras, dar nu mare lucru. Fenomene locale.

Am pornit avionul, am urmat diagrama de incalzire a motorului si am cerut rulajul. Am rulat dar n-a fost nevoie sa merg la capatul pistei 28 ci m-am aliniat la iesirea de pe taxiway. Era suficienta pista ca sa decolam in siguranta.

Am primit aprobarea de decolare, am pus franele, pasul elicii era in fata, flapsul 10 grade. Am turat putin motorul - totul era normal. Am ridicat picioarele de pe frane si am impins usor maneta de gaze spre maxim. Am inceput sa rulam din ce in ce mai repede si l-am ridicat. Un palier usor si apoi, crescand viteza, am inceput sa urcam mai serios. Am ridicat flapsul la 200 ft deasupra solului si am executat virajul 1 spre stanga. Turnul imi aprobase sa execut 5 ture de pista pentru antrenament. Niste oameni de toata isprava. Am aterizat cu diferite configuratii, mai abrupt sau mai lung. A fost o excelenta ocazie sa invat aterizarile pe beton. E nevoie de mare precizie pentru ca exista riscul foarte serios sa "descalti" avionul daca vii derapat. Am exersat aterizarile cu aripa din vant coborata si contactul cu pista pe roata trenului de aterizare din vant. Necesita mare atentie si precizie. Dar au inceput sa-mi iasa si pe pista de beton.



Dupa cele 5 ture de pista Bogdan a preluat avionul si am facut un tur pe dreapta, cu G-uri mai multe decat sunt eu capabil sa induc avionului, cu o trecere la verticala si un salut al oamenilor de la turn. Pozele sunt neclare de la miscarile avionului.







In felul asta ne-am despartit de Baia Mare si am pornit-o spre Bucuresti. Am preluat comenzile si am reglat avionul din trimmer sa aiba o panta de urcare lenta ca sa avem si viteza de inaintare.

Incet incet am ajuns in zona CTR Cluj. Approach-ul ne-a dat clearance sa trecem si am plecat spre Tg Mures. La Campia Turzii nu mai era activitate asa ca am tinut directia aratata de ADF spre radiofarul de la Tg Mures si, apropiindu-ne de zona lor, am intrat in legatura cu ei. Nu aveau activitate si ne-au lasat sa trecem. Deja eram destul de sus 6300 ft - si am facut cateva fotografii de la inaltime aeroportului.











Dupa aproximativ 10 minute eram deja deasupra Sighisoarei. Cu 7000 de picioare peste nivelul marii. Trecem de oras si continuam drumul in linie dreapta spre Bucegi. In departare se vedeau Muntii Fagaras cu varfurile acoperite de nori.















Continuam sa urcam. Deasupra Fagarasului norii se adunau tot mai compacti. Era bine sa fim cat mai sus si sa ne tinem departe de ei ca sa avem contact vizual cu solul.





Peste Brasov se formase un Cumulonimbus marisor.



Bucegii si Piatra Craiului se vedeau si ei in zare.





Iar incantarea in fata privelistii era la cote maxime.





























Aflati la 8000 de picioare deasupra nivelului marii, am trecut pe langa Piatra Craiului si am continuat sa urcam. Bucegii, aflati in fata noastra, nu erau acoperiti de nori si permiteau o abordare directa. Asa ca am continuat sa urcam pentru a respecta inaltimea de siguranta in sectorul montan si ne-am indreptat spre Varful Omu.

















































Am survolat Varful Omu si am mers pe deasupra frumoasei Vai a Cerbului, pe langa releul de la Costila si Crucea de pe Caraiman, pe deasupra cabanelor Caraiman, Babele si Piatra Arsa si peste cota 2000.





























Peste Vf. Omu:



Piatra Arsa:



Dupa ce am trecut muntii, am inceput sa coboram usor spre Ploiesti.



De la Strejnic am setat frecventa de VOR de la Floresti si apoi, dupa ce am trecut de VOR, am luat cap de Bolintin si apoi de Clinceni.



La Clinceni nu mai era activitate si am intrat direct la virajul 4 pentru aterizarea pe pista 06. Am incheiat astfel primul meu raid cross country de mare durata.



Urmeaza cat de curand povestea celui de-al treilea raid din vara asta. Documentata si ea foto-video.