Am invatat sa rezolv un caz special "mai special"

Astazi am fost din nou la zbor. O ora si 15 minute. Vremea a fost buna de zbor, fara vant, dar cu cerul acoperit. Insa vizibilitatea era buna si traficul de la aerodrom se incheiase cand am inceput sa zbor, pe la 14.15. Astazi a fost, din cate am vazut, prima zi din anul asta in care Aeroclubul Romaniei a zburat la Clinceni. Au scos planoarele si le-au ridicat la mosor.

Dupa ce am facut cateva ture de pista in care am venit la aterizare in toate coniguratiile posibile - fara flaps, cu flaps 10, 20 si 30 de grade - Bogdan Martin m-a ajutat sa invat sa fac aterizari numai din actionarea trimmer-ului si a manetei de gaz. Este, practic, simularea aterizarii in conditiile destul de putin probabile in care comanda profundorului se blocheaza.

Cum se face? Cam asa: dupa axarea si stabilizarea avionului in urma virajului 4 facut cu 80 de noduri, se scade turajul motorului, se coboara flapsul 30 de grade si, din trimmer, se seteaza avionul, cu maxima grija, sa ridice botul astfel incat sa fie stabilizat pe panta cu 65 de noduri. Mansa nu se foloseste decat pentru actionarea eleroanelor - inclinare pe aripi pentru viraje mici ca sa mentii avionul axat spre pista. Viteza este controlata prin manevrarea extrem de fina a manetei de gaz, cu maxima grija. In momentul in care avionul se apropie suficient de pista incat sa trebuiasca sa inceapa redresarea, se reduce gazul cu grija si se actioneaza hotarat trimmer-ul pana la maxim pentru a induce avionului o atitudine cu botul ridicat. Botul nu se ridica, insa, chiar atat de tare ca la actionarea profundorului. Contactul cu pista iese, in principiu, cam pe trei puncte (pe toate cele trei roti deodata). Pentru a elimina riscul de a atinge cu elicea pista la aterizarea pe 3 puncte ca un avion cu trenul triciclu cum e Cessna 172N YR-SES, cand se simuleaza acest caz special se poate trisa cu mansa exact la final, ca sa ridici botul. Dar cu grija.

Dupa aterizare, ridicam flapsul la 10 grade si decolam in continuare in timp ce manevram trimmerul dinspre capatul de cursa spre zona mediana. Insa decolarea era dificila fiindca avionul nu apuca sa ajunga cu trimmerul pe neutru si inca era setat sa stea cu nasul in sus. Evident ca astfel avea tendinta sa decoleze mai usor. In conditiile astea, imediat dupa desprinderea de pista trebuie depus ceva efort sa impingi mansa in fata ca sa faci palier si sa prinzi viteza suficienta pentru urcare. Oricum, ca sa ajung la o anumita fluenta a tuturor acestor manevre mai am nevoie de exercitiu.

Una peste alta, am reusit, totusi, sa fac 4 astfel de aterizari si, in viitor, in afara de situatiile de distractie sau de antrenament, sper sa nu fie niciodata nevoie sa execut pe bune astfel de aterizari.

Povestea skill testului

Cu intarziere mare incerc sa povestesc cum s-a desfasurat ziua testului de zbor pentru licenta PPL. Fotografiile din acest post au fost realizate de Dan Goldenblum de la www.yankeeromeo.ro, student si el pentru PPL, in faza de ground school. Dan a fost foarte amabil si a venit la skill test si ne-a facut poze, pe o zi ploioasa.

Miercuri 13 mai, dimineata, ne-am strans cu totii la aerodrom ca sa mai facem cateva ture de pista cu instructorul in asteptarea inspectorului Constantin Neacsu de la Autoritatea Aeronautica Civila.

Am ajuns la Clinceni pe pe o vreme foarte urata. Ne temeam ca nu vom putea da examenul. Vantul era foarte puternic, circa 14 noduri, dar era laminar si pe directia pistei. Ploaia statea sa cada dintr-o clipa in alta si cerul era acoperit in totalitate, cu plafonul la circa 1000ft. Erau conditii de zbor VFR dar la limita.



Am dezlegat avionul, Cessna 172RG - YR-SFS, si am inceput preflight check-ul si walk around impreuna cu colegii. Eram programati pentru examen 5 absolventi ai scolii: Dragan, Steve, Paul, Mircea si cu mine si, in dimineata respectiva, instructorul urma sa mai faca cu fiecare cateva ture de pista de incalzire si acomodare cu vremea cam dificila.

Dupa ce Steve si Mircea au apucat sa faca niste ture pe sus cu instructorul a ajuns la aerodrom si domnul inspector. Si am decis sa dam examenul in transe de cate doi studenti. Asa ca Steve a dat testul apoi Mircea. L-au promovat amandoi cu brio. Am urmat eu sa fac cateva ture de pista cu instructorul, apoi Paul.







Cu instructorul am decolat pe ploaie. Insa vizibilitatea era in limitele VFR. Am facut cateva ture de pista, o simulare de cedare de motor si o aterizare cu vant puternic de spate. Totul a iesit bine si am primit dezlegare din partea sa sa merg fara grija la examen :)











Examenul a fost complex. Domnul Neacsu a fost plin de tact si corectitudine. M-a ajutat foarte mult aceasta abordare ca sa-mi gestionez emotiile. In principiu testul a fost cel standard de pe site-ul Autoritatii.





Ploaia se mai linistise. La fel si vantul.



Am parcurs checklist-ul de pornire a avionului, am cerut rulajul si am decolat de pe pista 06.




Colegii de scoala erau in asteptare.





Am executat un tur de pista.



La prima aterizare am comis o prostie. Normal... Nu puteam eu sa fiu atent la un examen :) Prostia a constat in faptul ca nu mi-am reglat chiar asa cum trebuie pozitia in scaun. Iar pe finala, cand am redus motorul inainte de touch down si eram atent la cum sa tin drept avionul din paloniere, am inceput sa-l trag cu botul in sus pe masura ce-i scadea viteza. Evident ca mana dreapta era pe maneta de gaze. Cand am tras mai tare de mansa, m-am proptit extrem de usor in maneta de gaze - impingand-o infim spre inainte. Greseala de incepator... Dar daca nu stateam ca lumea in scaun am ajuns s-o comit. Avionul s-a ridicat un metru in loc sa coboare si a trebuit sa-l asez din nou in pozitia corecta pentru aterizare.

































Neplacut moment pentru mine. Mi-a crecut, evident, nivelul de stres. Insa domnul inspector Neacsu a fost super profi si m-a facut sa trec usor peste micul si stupidul rateu. Am continuat testul cu inca un tur de pista care a iesit foarte bine. Apoi am mai facut un tur de pista mai scurt, mai aproape de axul pistei, si am venit la aterizare cu viraj in coborare mai accentuat.






Am executat apoi simulari de pana de motor, o aterizare cu vant din spate si o zona cu viraje foarte inclinate de 360 de grade si angajari cu motor si fara motor.























Am revenit la aerodrom, am aterizat si am rulat la zona de parcare.



Test promovat :)



Dupa mine au mai dat testul si Paul, si Dragan. Ambii au promovat. Practic primii cinci elevi ai scolii au absolvit.

Si iata-i si pe colegii mei cu care am dat impreuna testul:

Steve


Dragan


Paul si Dragan


Mircea



Spre seara ne-am strans la Taverna Sarbului, carciuma lui Dragan, si am sarbatorit impreuna cu colegii, instructorii si o parte dintre multii oameni care au contribuit la succesul nostru. Ni s-a cantat imnul aviatorilor, am baut sampanie si am ras copios. O zi pe care nu o vom uita prea repede.