Restante de asta vara - raid Tuzla-Strejnic

Evident ca daca am lalait-o si n-am mai postat povestea raidurilor de asta vara ele, in mintea mea, au expirat.

Asa ca, din amintiri si cu ajutorul imaginilor o sa postez acum, pe scurt, povestea raidului Tuzla-Strejnic.

6 iulie. Competitia FAI WEAF de la Mamaia s-a terminat. Lumea incepe sa plece. Era timpul pentru inca un raid.

Am plecat, insotit de Bogdan Martin, catre Strejnic. Decolati de la Tuzla, am facut un tur de pista cu trecere la joasa inaltime ca sa salutam inimoasa echipa de pe aerodrom, apoi am iesit din zona de aerodrom si ne-am indreptat catre Medgidia si micuta localitate Dunarea. Am trecut fluviul, am intrat cu "baietii de la armata" de la Borcea care ne-au alungat pur si simplu din TMA-ul lor dupa ce am tras de ei sa raspuna pe frecventa timp de mai bine de 20 de minute (am fost ajutati si de pilotii unuia dintre elicopterele SMURD, aflat in zona, care au facut relay-ul pentru noi... fara succes, se pare...). Cand au intrat pe frecventa, intr-un tarziu, militarii ne-au vorbit destul de agresiv, in mod nejustificat. Zborurile lor in TMA erau cu niste elicoptere iar noi eram la sud de Tandarei... departe de zona pe care o puteau atinge instantaneu Pumele lor... dar se pare ca asta e mentalitatea "organelor" in tara asta...

Am trecut deci Dunarea...



...si am ajuns pe la Slobozia.



Apoi ne-am indreptat usor, usor, catre Ploiesti.







Am stat cu ochii dupa fostul aerodrom militar de la Alexeni. Si l-am gasit, intr-un tarziu. Greu vizibil in culorile verii. Mai fusesem pe acolo pe sus cu Filip Stelian cu YR-ANC in august 2008.











Apoi, incet, incet ne-am apropiat de Barcanesti si am inceput sa vedem de sus "autostrada" Bucuresti-Brasov. Cam in aceeasi perioada Boc, Prim Ministrul, saracu' spunea ca va fi gata respectiva artera pana la sfarsitul lui 2010. Hahaha!... S-a contramandat intre timp :)















In cele din urma am ajuns la Strejnic. Am intrat la verticala, apoi am facut un tur de pista si am aterizat pe noua pista asfaltata. Fiind foarte scurta, precizia la aterizare este foarte importanta.







Am baut o cafea la cantina Academiei de Aviatie Civila si apoi am plecat spre YR-SFS. Avionul ne-a asteptat, intre timp, cuminte pe platforma aerodromului de unde toate aeronavele Academiei plecasera in raid.







Hangarul era gol.



Am luat-o la pas spre avionul care statea frumos la soare pe platforma.






Am decolat, am executat 5 ture de pista de antrenament pentru aterizarea pe pista de asfalt si apoi am plecat spre Clinceni.

Traiectul nostru in acest raid a fost cam asa:

Am intrat in posesia licentei PPL

In sfarsit sint si eu pilot cu acte in regula. Sau aproape in regula (au gresit pe brevet o cifra la durata de valabilitate a licentei, dar se va corecta in curand).

Asadar dupa lupte seculare care au durat aproape un an si jumatate, am obtinut si eu cartonul. Foarte foarte mult a durat. Si asta pentru ca traim intr-o tara complet defecta... O tara in care bunele intentii nu sunt suficiente. O tara in care cuvintele rigoare si organizare sunt concepte mult prea abstracte si plictisitoare. A durat de trei ori mai mult decat in orice alta tara si asta, dupa cum s-a vazut in buna masura si de pe blogul meu, nu din vina mea. M-am straduit in toata perioada de instruire sa fac lucrurile cat mai serios si mai bine. Insa sincopele si taraganarile au fost, din pacate, cuvintele la ordinea zilei in procesul de instruire.









Una peste alta, am luat licenta si asta e cel mai important lucru. Trebuie sa multumesc acum din nou unor oameni care au insemnat foarte mult pentru formarea mea ca pilot privat. Multumiri instructorilor Nicolae Virca (mi-a pus prima data mansa in mana), Filip Stelian (m-a scos la simpla), Sorin Nutu (atat pentru zbor cat si pentru ce am invatat la clasa la cursurile de cunoastere a avionului, PPZ, aerodinamica), Bogdan Martin (nu mi-a fost instructor in scoala dar m-a ajutat enorm).

Multumiri profesorilor de la ground school: Doamna Florescu (legislatie), Domnul Badulescu (navigatie), Doamna Popescu (limite umane), Carmen Stefan (meteorologie), Domnul Saitoc (principiile zborului si cunoasterea avionului), Sorin Nutu (principiile zborului, cunoasterea avionului, PPZ).

Multumiri speciale trebuie sa-i aduc extraordinarului pilot si instructor pe elicopter Valer Novac. Are un talent pedagogic special, o mare generozitate si o forta sufleteasca speciala care poate sa-ti canalizeze motivatia pentru aviatie. Si, foarte important, iubeste enorm zborul si asta se simte de fiecare data.

Trebuie sa ii multumesc in mod special si domnului inspector Constantin Neacsu de la Autoritatea Aeronautica Civila pentru increderea pe care ne-a acordat-o mie si colegilor mei la skill test-ul riguros pe care l-am avut cu domnia sa.

In cele din urma, dar nu in ultimul rand, trebuie sa le multumesc domnilor Ion Draganescu de la SAS si Nicu Bata de la Alfa Air fara de care n-as fi avut unde sa fac scoala, ei fiind fondatorii scolii, scoala care - asta e viata! - pe parcurs s-a scindat in doua organizatii de instruire aviatica diferita (SAS si Alfa Air).

Asadar am terminat prima etapa de instruire ca pilot. Urmeaza zboruri pentru acumularea de experienta in aceasta vara. Intentionez sa iau si rating-ul NIGHT VFR. Sunt de facut 5 ore de instructie in zbor si sper sa le fac pana la toamna. Apoi este posibil sa ma inscriu la cursurile teoretice de ATPL. Deocamdata vreau sa zbor si sa acumulez experienta.