Zbor de toamna

Sambata, in pofida scepticismului multora care nu se pricep cat de cat la meteorologie dar au opinii despre vreme, am mers la zbor la Clinceni. A fost ceata dimineata dar dupa pranz a inceput sa bata vantul destul de tare si s-a risipit.

Am facut 8 ture de pista, de antrenament, pentru ca vara asta am zburat preponderent in raiduri iar in ultima luna nu prea mai urcasem in avion.



Intrucat YR-SFS este indisponibil tehnic, am zburat cu YR-SES, Cessna 172 N. Am simtit, insa, frustrarea ca e mult mai lent decat Cessna 172 RG. Ma invatasem cu mai binele :)



Vantul a fost destul de tare, cum spuneam, spre 12-15 noduri si mi-a dat ocazia sa exersez aterizari cu vant lateral insa nu chiar perpendicular pe axul pistei. Am zburat insotit de Bogdan Martin si as fi vrut sa fac si cateva aterizari cu vant de spate si niste cazuri speciale, insa n-am mai avut cum intrucat era activitate intensa cu planoarele care decolau la mosor, doua ULM-uri faceau ture de pista si un IAR 46 facea zboruri de examen. Iar la start era cineva care ori nu avea experienta suficienta, ori era plin de rea-vointa.



Dupa una dintre turele de pista am cerut decolarea in continuare dar nu mi-a fost aprobata pentru ca nu cazuse inca pe pamant cablul de la mosorul care lansase un planor. Am franat, am iesit pe calea de rulare si am rulat spre capatul pistei 06. Fiind vant foarte puternic de fata, am cerut intrarea si alinierea pe la jumatatea pistei. Aveam loc sa decolez lejer de acolo cu vantul acela. Startul nu a aprobat. Mi-a indicat sa rulez la T. Am pus gaz si am mers mai departe. Cum ma apropiam de locul de intrare pe pista in zona T-ului am vazut ca pe panta de aterizare era un ULM. Brusc aud in casti "SES aprob intrarea, alinierea si decolarea" si imediat dupa aia "grabiti decolarea SES. Avem avion pe finala". L-am injurat in gand pe individul de la trafic. Nu ma lasase sa decolez de la jumatatea pistei unde o puteam face lejer, m-a pus sa rulez pana la T ca sa aiba de ce sa ma grabeasca sa decolez cu avion in spate... Aberant...



Un alt moment idiot, simptomatic pentru brambureala specifica traficului de aerodrom de la Clinceni, s-a intamplat inainte de ultima tura de pista. La virajul 3 pentru pista 06, in mijlocul lacului, am cerut aprobare pentru aterizare. Mi-au dat-o, cu esalonare. Era un planor in tur de pista (planoarele fac turul de pista mai scurt si nu era, practic, in aceeasi zona in care zburam eu). Am mers catre virajul 4, cu planorul la vedere. Am executat la virajul 4 un orbit / viraj de 360 de grade si am intrat pe finala. Cand eram deja axat, in casti aud un ULM care era la virajul 3 si cere aprobare de aterizare. I se da clearance dar cu esalonare. Pilotul respectiv confirma. In scurt timp l-am vazut venind din dreapta mea, la ora 2, putin mai sus. Si vad ca brusc intra pe finala, in fata mea, si se axeaza. Cei de la trafic il intreaba ce intentii are dar pilotul de ULM nu a raspuns si si-a continuat apropierea de pista. Am anuntat ratarea si am mai executat un viraj de 360 de grade dupa care am revenit pe finala si am aterizat.

Filmul acestei intamplari puteti sa-l vedeti mai jos. La minutul 2:45 se vede, la full screen, ULM-ul care intra pe finala bagandu-se in fata mea.



Dupa aterizare am alimentat avionul si am decolat spre Ghimbav. Intrucat am plecat de pe un aerodrom aflat in spatiu aerian de clasa G catre un alt aerodrom aflat in spatiu de clasa G si nu aveam de gand sa intram in nici un CTR pe traiect, nu a mai fost nevoie de plan de zbor. Am folosit doar numarul de referinta de la COAP si am intrat in legatura, dupa decolarea de la Clinceni, direct cu Onyx Control (armata). Evident ca pentru asta a trebuit sa mergem mai intai direct pana la VOR-ul de la Floresti, cu maximum 1000ft dupa QNH, ca sa ramanem in afara CTR-ului Baneasa iar apoi am zburat in afara CTR-ului Otopeni, fara sa depasim pana la Strejnic 1500ft dupa QNH.



Dupa Ploiesti am inceput sa urcam. Si atunci am simtit din plin ca avionul nu trage la fel ca YR-SFS. Cessna 172 N are doar 160 CP, elice cu pas fix, tren neescamotabil... In plus, avionul era greu: aveam plinul cu benzina facut si, in afara de mine si de Bogdan, in avion mai era si prietena mea Ana care a facut poze pana s-a terminat acumulatorul la aparatul ei. Adica putine :) Dar culorile de toamna se vad foarte frumos.



















Pe la Comarnic am fost nevoit sa fac un S mai larg ca sa apuc sa prind suficienta inaltime sa trec peste coama de munte din poza de mai sus.

La Brasov am ajuns dupa o ora. Am trecut peste Tampa, peste Piata Sfatului, la inaltimea regulamentara, si apoi am mers direct la aerodrom. In aer mai erau doua avioane AN2 care urmau sa lanseze parasutisti. Era Campionatul National de Parasutism. Asa cum aveam sa aflam putin mai tarziu, era ultima lansare a zilei. Am mers repede la aterizare.

Dupa aterizare am facut back track, timp in care parasutistii au ajuns cu totii pe pamant. Am reintrat si am decolat rapid, cu doar 600m de pista in fata. Nu am mai rulat pana la capat pentru ca era foarte tarziu si riscam sa iesim din regimul de zbor VFR.

Dupa decolare am facut o trecere la verticala pentru salut si am plecat spre oras. Deasupra fostei fabrici IAR (actualmente Tractorul) am facut cateva viraje largi de 360 de grade pentru a lua inaltime si am pornit spre Valea Prahovei. Era deja ora 17.00 si soarele incepea sa se ascunda dupa Bucegi. Pe langa Postavarul incepeau sa se formeze turbulente. A dansat usor avionul dar nimic special. Incet incet a prins inaltime si am trecut in Muntenia, unde incepea sa se inrautateasca vizibilitatea.

De pe la Sinaia, unde aveam 6700 ft, am pus avionul pe o panta de coborare cu 2-3 sute de ft pe minut, si am bagat mai mult gaz ca sa marim viteza. Ne-am indreptat spre VOR-ul de la Floresti. Parea ca nu mai ajungem odata... Ne temeam ca nu vom reusi sa aterizam la 18.15, ora limita la care era obligatoriu sa fim la Clinceni. Vantul foarte puternic de fata ne tinea pe loc. Aveam un ground speed de circa 80 de noduri. Iar IAS era de 110-120 kt. Vant, nene, nu gluma!...

Taras-grabis am ajuns la Floresti cu 1000ft dupa QNH. Am trecut autostrada si am gonit spre Clinceni. Am aterizat la tanc astfel incat sa nu ne luam mustrare pentru depasirea timpului legal pentru zborurile VFR. Am invatat, insa, ca e bine sa-ti lasi toleranta la timing mai mare cand planifici zborurile spre sfarsitul zilei. Nu stii niciodata cum ai bafta sa te tina pe loc un vant de 40 de noduri...

Maine merg la zbor

Voi face niste ture de pista la Clinceni, o zona de maniabilitati, pentru antrenament si apoi o sa dau o fuga pana la Brasov, la Ghimbav. Am inteles ca e si Campionatul National de Parasutism. Revin cu poze si povesti :)

Primul meu ferry flight in simpla comanda

Astazi am facut primul meu zbor de transport in simpla comanda. Am pilotat avionul Cessna 172 N YR-SES de la Special Air Services intr-un zbor de la Aeroportul Baneasa - platforma SSAvC pana la Aerodromul Clinceni. Stiu ca, aparent, nu e mare lucru. Dar e prima data cand am zburat de la Baneasa in simpla comanda.

Bogdan Martin a venit in urma mea cu YR-SFS - Cessna 172 RG, avionul cu care am tot zburat impreuna in vara asta.

Fiindca am fost in mare criza de timp - am decolat la 18.40 - nu am avut vreme sa fac poze.
Zborul a decurs, insa, fara probleme. Am decolat pe pista 25 dupa ce aterizase un A320 de la WizzAir pe directia opusa (07).

Am decolat, am mers la NDB-ul BSW si apoi am cerut aprobare direct catre Clinceni. Nefiind trafic, am obtinut-o si am ajuns la aerodrom. Am aterizat pe pista 24 la sfarsitul zilei de zbor. Bogdan a aterizat imediat in urma mea. Nu a fost nimic spectaculos in sine, insa pentru mine a fost un moment important. Am reusit sa plec singur de la Baneasa, un CTR destul de aglomerat, cu frecventa de Ground si Tower, cu proceduri stricte, fara sa fac nici o greseala :) Ii multumesc inca o data domnului Ion Draganescu de la Special Air Services pentru incredere.

Vineri dupa amiaza voi avea la Clinceni un zbor de "antrenament" cu Bogdan pentru a stabili cum facem formatia pentru mitingul de duminica de la Otopeni.

De la Baia Mare inapoi la Clinceni. Mega-raid! Partea a doua

Dupa ce am depus noul plan de zbor, pentru traiectul de intoarcere, ne-am luat la revedere de la oamenii foarte draguti de la Aeroportul Baia Mare si am plecat spre platforma pe care Cessna YR-SFS ne astepta in soarele imblanzit al dupa-amiezii de 16 iulie. Din mers i-am facut si o poza miscata.



Buletinul meteo ne aratase ca urma sa avem vant de spate destul de tare si ne asteptam sa ajungem repejor la Bucuresti. Nebulozitate era asteptata spre muntii Fagaras, dar nu mare lucru. Fenomene locale.

Am pornit avionul, am urmat diagrama de incalzire a motorului si am cerut rulajul. Am rulat dar n-a fost nevoie sa merg la capatul pistei 28 ci m-am aliniat la iesirea de pe taxiway. Era suficienta pista ca sa decolam in siguranta.

Am primit aprobarea de decolare, am pus franele, pasul elicii era in fata, flapsul 10 grade. Am turat putin motorul - totul era normal. Am ridicat picioarele de pe frane si am impins usor maneta de gaze spre maxim. Am inceput sa rulam din ce in ce mai repede si l-am ridicat. Un palier usor si apoi, crescand viteza, am inceput sa urcam mai serios. Am ridicat flapsul la 200 ft deasupra solului si am executat virajul 1 spre stanga. Turnul imi aprobase sa execut 5 ture de pista pentru antrenament. Niste oameni de toata isprava. Am aterizat cu diferite configuratii, mai abrupt sau mai lung. A fost o excelenta ocazie sa invat aterizarile pe beton. E nevoie de mare precizie pentru ca exista riscul foarte serios sa "descalti" avionul daca vii derapat. Am exersat aterizarile cu aripa din vant coborata si contactul cu pista pe roata trenului de aterizare din vant. Necesita mare atentie si precizie. Dar au inceput sa-mi iasa si pe pista de beton.



Dupa cele 5 ture de pista Bogdan a preluat avionul si am facut un tur pe dreapta, cu G-uri mai multe decat sunt eu capabil sa induc avionului, cu o trecere la verticala si un salut al oamenilor de la turn. Pozele sunt neclare de la miscarile avionului.







In felul asta ne-am despartit de Baia Mare si am pornit-o spre Bucuresti. Am preluat comenzile si am reglat avionul din trimmer sa aiba o panta de urcare lenta ca sa avem si viteza de inaintare.

Incet incet am ajuns in zona CTR Cluj. Approach-ul ne-a dat clearance sa trecem si am plecat spre Tg Mures. La Campia Turzii nu mai era activitate asa ca am tinut directia aratata de ADF spre radiofarul de la Tg Mures si, apropiindu-ne de zona lor, am intrat in legatura cu ei. Nu aveau activitate si ne-au lasat sa trecem. Deja eram destul de sus 6300 ft - si am facut cateva fotografii de la inaltime aeroportului.











Dupa aproximativ 10 minute eram deja deasupra Sighisoarei. Cu 7000 de picioare peste nivelul marii. Trecem de oras si continuam drumul in linie dreapta spre Bucegi. In departare se vedeau Muntii Fagaras cu varfurile acoperite de nori.















Continuam sa urcam. Deasupra Fagarasului norii se adunau tot mai compacti. Era bine sa fim cat mai sus si sa ne tinem departe de ei ca sa avem contact vizual cu solul.





Peste Brasov se formase un Cumulonimbus marisor.



Bucegii si Piatra Craiului se vedeau si ei in zare.





Iar incantarea in fata privelistii era la cote maxime.





























Aflati la 8000 de picioare deasupra nivelului marii, am trecut pe langa Piatra Craiului si am continuat sa urcam. Bucegii, aflati in fata noastra, nu erau acoperiti de nori si permiteau o abordare directa. Asa ca am continuat sa urcam pentru a respecta inaltimea de siguranta in sectorul montan si ne-am indreptat spre Varful Omu.

















































Am survolat Varful Omu si am mers pe deasupra frumoasei Vai a Cerbului, pe langa releul de la Costila si Crucea de pe Caraiman, pe deasupra cabanelor Caraiman, Babele si Piatra Arsa si peste cota 2000.





























Peste Vf. Omu:



Piatra Arsa:



Dupa ce am trecut muntii, am inceput sa coboram usor spre Ploiesti.



De la Strejnic am setat frecventa de VOR de la Floresti si apoi, dupa ce am trecut de VOR, am luat cap de Bolintin si apoi de Clinceni.



La Clinceni nu mai era activitate si am intrat direct la virajul 4 pentru aterizarea pe pista 06. Am incheiat astfel primul meu raid cross country de mare durata.



Urmeaza cat de curand povestea celui de-al treilea raid din vara asta. Documentata si ea foto-video.