Zbor de toamna

Sambata, in pofida scepticismului multora care nu se pricep cat de cat la meteorologie dar au opinii despre vreme, am mers la zbor la Clinceni. A fost ceata dimineata dar dupa pranz a inceput sa bata vantul destul de tare si s-a risipit.

Am facut 8 ture de pista, de antrenament, pentru ca vara asta am zburat preponderent in raiduri iar in ultima luna nu prea mai urcasem in avion.



Intrucat YR-SFS este indisponibil tehnic, am zburat cu YR-SES, Cessna 172 N. Am simtit, insa, frustrarea ca e mult mai lent decat Cessna 172 RG. Ma invatasem cu mai binele :)



Vantul a fost destul de tare, cum spuneam, spre 12-15 noduri si mi-a dat ocazia sa exersez aterizari cu vant lateral insa nu chiar perpendicular pe axul pistei. Am zburat insotit de Bogdan Martin si as fi vrut sa fac si cateva aterizari cu vant de spate si niste cazuri speciale, insa n-am mai avut cum intrucat era activitate intensa cu planoarele care decolau la mosor, doua ULM-uri faceau ture de pista si un IAR 46 facea zboruri de examen. Iar la start era cineva care ori nu avea experienta suficienta, ori era plin de rea-vointa.



Dupa una dintre turele de pista am cerut decolarea in continuare dar nu mi-a fost aprobata pentru ca nu cazuse inca pe pamant cablul de la mosorul care lansase un planor. Am franat, am iesit pe calea de rulare si am rulat spre capatul pistei 06. Fiind vant foarte puternic de fata, am cerut intrarea si alinierea pe la jumatatea pistei. Aveam loc sa decolez lejer de acolo cu vantul acela. Startul nu a aprobat. Mi-a indicat sa rulez la T. Am pus gaz si am mers mai departe. Cum ma apropiam de locul de intrare pe pista in zona T-ului am vazut ca pe panta de aterizare era un ULM. Brusc aud in casti "SES aprob intrarea, alinierea si decolarea" si imediat dupa aia "grabiti decolarea SES. Avem avion pe finala". L-am injurat in gand pe individul de la trafic. Nu ma lasase sa decolez de la jumatatea pistei unde o puteam face lejer, m-a pus sa rulez pana la T ca sa aiba de ce sa ma grabeasca sa decolez cu avion in spate... Aberant...



Un alt moment idiot, simptomatic pentru brambureala specifica traficului de aerodrom de la Clinceni, s-a intamplat inainte de ultima tura de pista. La virajul 3 pentru pista 06, in mijlocul lacului, am cerut aprobare pentru aterizare. Mi-au dat-o, cu esalonare. Era un planor in tur de pista (planoarele fac turul de pista mai scurt si nu era, practic, in aceeasi zona in care zburam eu). Am mers catre virajul 4, cu planorul la vedere. Am executat la virajul 4 un orbit / viraj de 360 de grade si am intrat pe finala. Cand eram deja axat, in casti aud un ULM care era la virajul 3 si cere aprobare de aterizare. I se da clearance dar cu esalonare. Pilotul respectiv confirma. In scurt timp l-am vazut venind din dreapta mea, la ora 2, putin mai sus. Si vad ca brusc intra pe finala, in fata mea, si se axeaza. Cei de la trafic il intreaba ce intentii are dar pilotul de ULM nu a raspuns si si-a continuat apropierea de pista. Am anuntat ratarea si am mai executat un viraj de 360 de grade dupa care am revenit pe finala si am aterizat.

Filmul acestei intamplari puteti sa-l vedeti mai jos. La minutul 2:45 se vede, la full screen, ULM-ul care intra pe finala bagandu-se in fata mea.



Dupa aterizare am alimentat avionul si am decolat spre Ghimbav. Intrucat am plecat de pe un aerodrom aflat in spatiu aerian de clasa G catre un alt aerodrom aflat in spatiu de clasa G si nu aveam de gand sa intram in nici un CTR pe traiect, nu a mai fost nevoie de plan de zbor. Am folosit doar numarul de referinta de la COAP si am intrat in legatura, dupa decolarea de la Clinceni, direct cu Onyx Control (armata). Evident ca pentru asta a trebuit sa mergem mai intai direct pana la VOR-ul de la Floresti, cu maximum 1000ft dupa QNH, ca sa ramanem in afara CTR-ului Baneasa iar apoi am zburat in afara CTR-ului Otopeni, fara sa depasim pana la Strejnic 1500ft dupa QNH.



Dupa Ploiesti am inceput sa urcam. Si atunci am simtit din plin ca avionul nu trage la fel ca YR-SFS. Cessna 172 N are doar 160 CP, elice cu pas fix, tren neescamotabil... In plus, avionul era greu: aveam plinul cu benzina facut si, in afara de mine si de Bogdan, in avion mai era si prietena mea Ana care a facut poze pana s-a terminat acumulatorul la aparatul ei. Adica putine :) Dar culorile de toamna se vad foarte frumos.



















Pe la Comarnic am fost nevoit sa fac un S mai larg ca sa apuc sa prind suficienta inaltime sa trec peste coama de munte din poza de mai sus.

La Brasov am ajuns dupa o ora. Am trecut peste Tampa, peste Piata Sfatului, la inaltimea regulamentara, si apoi am mers direct la aerodrom. In aer mai erau doua avioane AN2 care urmau sa lanseze parasutisti. Era Campionatul National de Parasutism. Asa cum aveam sa aflam putin mai tarziu, era ultima lansare a zilei. Am mers repede la aterizare.

Dupa aterizare am facut back track, timp in care parasutistii au ajuns cu totii pe pamant. Am reintrat si am decolat rapid, cu doar 600m de pista in fata. Nu am mai rulat pana la capat pentru ca era foarte tarziu si riscam sa iesim din regimul de zbor VFR.

Dupa decolare am facut o trecere la verticala pentru salut si am plecat spre oras. Deasupra fostei fabrici IAR (actualmente Tractorul) am facut cateva viraje largi de 360 de grade pentru a lua inaltime si am pornit spre Valea Prahovei. Era deja ora 17.00 si soarele incepea sa se ascunda dupa Bucegi. Pe langa Postavarul incepeau sa se formeze turbulente. A dansat usor avionul dar nimic special. Incet incet a prins inaltime si am trecut in Muntenia, unde incepea sa se inrautateasca vizibilitatea.

De pe la Sinaia, unde aveam 6700 ft, am pus avionul pe o panta de coborare cu 2-3 sute de ft pe minut, si am bagat mai mult gaz ca sa marim viteza. Ne-am indreptat spre VOR-ul de la Floresti. Parea ca nu mai ajungem odata... Ne temeam ca nu vom reusi sa aterizam la 18.15, ora limita la care era obligatoriu sa fim la Clinceni. Vantul foarte puternic de fata ne tinea pe loc. Aveam un ground speed de circa 80 de noduri. Iar IAS era de 110-120 kt. Vant, nene, nu gluma!...

Taras-grabis am ajuns la Floresti cu 1000ft dupa QNH. Am trecut autostrada si am gonit spre Clinceni. Am aterizat la tanc astfel incat sa nu ne luam mustrare pentru depasirea timpului legal pentru zborurile VFR. Am invatat, insa, ca e bine sa-ti lasi toleranta la timing mai mare cand planifici zborurile spre sfarsitul zilei. Nu stii niciodata cum ai bafta sa te tina pe loc un vant de 40 de noduri...

Un raid cu totul special - Clinceni - LRBM/Aeroportul Baia Mare - Clinceni

Pe 16 iulie am facut cel mai spectaculos raid din scurta mea cariera de pilot. Am vorbit in prealabil cu domnul Ion Draganescu de la SAS si am luat avionul Cessna 172RG YR-SFS cu care zbor in ultima vreme pentru un raid pe care nu-l voi uita prea curand. Zborul de 4 ore si 35 de minute dus-intors l-am facut insotit de Bogdan Martin, experimentatul pilot si artist al AN 2-ului, de la care fur meserie in aceasta perioada.

In ziua in care am facut zborul am vrut sa plecam de dimineata. A fost, insa, imposibil fiindca era dat un NOTAM de interdictie a zborurilor de aviatie generala in zona Clinceni intrucat bravii nostri militari ai aerului se antrenau deasupra monumentului eroilor aerului din Piata Aviatorilor. Era antrenamentul pentru parada de Ziua Aviatiei. Si se stie ca in Romania, spre deosebire de majoritatea tarilor din lumea cat de cat civilizata, cand zboara armata nu mai zboara nimeni...

In fine, cu o intarziere de mai bine de 3 ore, am depus si noi planul de zbor pentru Aeroportul Baia Mare. Iata un fragment din planul de zbor de atunci:



Am decolat la ora din planul de zbor si ne-am indreptat spre VOR-ul de la Floresti. Intrucat trebuia sa intersectam axul pistei 07 de la Baneasa, am intrat cu Turnul Baneasa si am cerut aprobarea.



Dupa Turnul Baneasa, trecand si de FLR VOR, am intrat cu Onix Control, organul militar, pe frecventa VFR Romania 130.00. Am primit clearance conform planului de zbor si am plecat spre VOR-ul de la Strejnic.



Faceam navigatie observata dar aveam setate si frecventele de la mijloacele de radionavigatie. Bogdan avea montat pe mansa lui, pe locul din dreapta, GPS-ul. Insa nu ma lasa sa ma uit pe el. Si bine face. Trebuie sa acumulez cat mai multa experienta in navigatia observata, cu harta, busola si cronometrul. Si sa folosesc si ajutorul VOR-ului, DME-ului si ADF-ului.

La intrarea in zona aerodromului Strejnic am intrat pe frecventa lor dar nu era activitate asa ca am ramas cu Onix Control pana nu i-am mai auzit, deasupra Vaii Prahovei.



Dupa Campina, am inceput sa urcam si am trecut valea pe undeva prin dreapta soselei. Destul de mult in dreapta incat sa trecem pe deasupra partiilor de la Azuga. Atmosfera era calma si vizibilitatea foarte buna. Aparatul de fotografiat pe care-l folosesc pentru pozele si filmarile din avion - SONY w290 - nu reusea sa faca mereu sharf-ul in afara cabinei. Uneori se bloca pe urmele mustelor moarte de pe parbrizul avionului. Asa ca unele imagini nu sunt senzationale. Am ales totusi cateva in care se vede minunatia de peisaj care defila sub noi.























Ne-am apropiat astfel de Predeal si, fiind destul de sus - circa 6500 ft deasupra nivelului marii - si vizibilitatea fiind foarte buna, am luat-o direct peste VOR-ul de pe Postavarul.



















Apoi, dupa ce am trecut peste Rasnov, am inceput frumoasa coborare spre aerodromul de la Ghimbav pentru o cafea de la automatul de la Aeroclubul Romaniei :)









Fara GPS, doar cu harta, ochiul si busola, e greu sa gasesti aerodromul de la Ghimbav cand vii de peste munte. Mai ales cand n-ai mai fost prea des pe acolo. Incercati sa-l descoperiti in imaginea de mai jos :)



Dupa aterizare am tras langa hangar si am intrat la aeroclub pentru o cafea. Era o sedinta tehnica la Ghimbav cu reprezentantii tuturor aerocluburilor din tara. Se discutau chestiuni de safety in urma accidentelor nefaste de la Clinceni din vara asta... cel al lui Misu Tone si al lui Mugurel Uta, Dumnezeu sa-i odihneasca...

Am stat doar zece sau cincisprezece minute la Ghimbav si am decolat din nou spre Baia Mare.

Dupa decolare am setat frecventa NDB-ului de la Tg Mures si am urmat capul din fisa de navigatie, urmarind reperele pe care mi le luasem pe harta. Aveam harta editata de de Jeppesen pentru Autoritatea Aeronautica Civila romana. Foarte proasta... Frecventa de la Ghimbav de la aeroclub, bunaoara, este gresita. Lipsesc o multime de localitati importante... Pana si locatia aerodromului de la Ghimbav e desenata gresit... Bine ca descoperisem asta inainte de a calcula traiectul de zbor, la Bucuresti.

Am luat inaltime si am reglat avionul din trimmer sa tina o panta de urcare lina spre Tg Mures. Pe sub noi incepea sa valureasca marea verde a Transilvaniei, cu urcusurile si coborasurile-i atat de faimoase si frumoase.










Dupa o vreme am prins semnalul NDB-ului de la Tg Mures si am tinut directia indicata de ADF. In zare a inceput sa se vada Sighisoara.













O data trecuti de Sighisoara am ajuns la Tg Mures. La intrarea in zona lor am luat legatura cu Turnul Tg Mures.



Ne-au dat clearance sa survolam zona lor, neavand momentan activitate si apoi am intrat cu turnul de la Campia Turzii. Acolo se zbura si o voce feminina de controlor de trafic ne-a dat clearance dar cu ocolirea zonei lor de aerodrom. Cei care zburau erau americani, dupa accentul pilotilor.



Dupa ce am trecut de Campia Turzii am comutat pe frecventa Cluj Approach si am dat un raport de pozitie. Ei ne-au dat clearance pentru Baia Mare conform planului de zbor.

Apoi am ajuns in apropiere de Baia Mare. Am intrat cu Turnul de la aeroport si am cerut aprobarea pentru intrarea in zona in vederea aterizarii. Am cerut aprobare sa venim la aterizare pe directia dinspre oras si cei de la turn ne-au dat clearance.













Apoi ne-am inscris pe finala si, cu pista la vedere, am inceput sa coboram si m-am apucat sa configurez avionul pentru aterizare. Turnul ne transmisese deja conditiile meteo.





Si am aterizat. Am rulat la platforma unde ne astepta o dispecera foarte de treaba. Ca toti oamenii pe care i-am intalnit acolo la aeroport. Bogdan se cunostea bine cu ei fiindca a zburat multa vreme acolo si, astfel, cu ocazia raidului meu, si-a regasit vechi prieteni.

Am tras avionul la platforma si am inceput sa pregatesc, impreuna cu un baiat din personalul aeroportului, alimentarea cu cele doua canistre de 20 de litri de benzina pe care le luasem cu noi de la Clinceni. Nu era, de fapt, nevoie de atata benzina. Plecaseram cu plinul si mai aveam peste jumatate din capacitatea rezervoarelor. Dar am considerat ca e mai bine sa punem si benzina aia la Baia Mare pentru ca trebuia sa trecem muntii inapoi si situatia meteo nu mai era foarte calma. Putea exista varianta unei ocoliri substantiale si era bine sa avem o rezerva de o ora de zbor.









In vreme ce ma urcasem pe o scarita ca sa torn din canistre benzina in rezervoarele avionului, un zgomot de elicopter a inceput sa se auda in departare. Ridicand privirea am vazut ca de pista se apropia un Mi 17 de la MIRA. A aterizat chiar pe pista si a rulat pe sol, pe calea de rulare, ca un avion.















Elicopterul participase la mai multe operatiuni de urmarire in celebrul de acum caz "Buldozerul". Din elicopter au coborat o gramada de baieti foarte solizi si foarte mascati. Si, foarte important, foarte foarte suparati. Asa ca nu era o idee prea buna sa le fac poze... Langa elicopter au venit in mare viteza cateva dubite in care vanjosii au incarcat o multime de saci si cutii cu documente, cred, pe care le adusesera pe calea aerului.

Dupa ce au descarcat "marfa", mascatii au urcat si ei in masini si dusi au fost. Elicopterul a pornit motoarele si, dirijat de dispecera de la sol, a decolat spre Baneasa.



Dupa alimentarea avionului, am intrat la briefing si am scris planul de zbor pentru intoarcerea la Clinceni. Povestea drumului de intoarcere, insa, o veti citi in curand.