Pe 16 iulie am facut cel mai spectaculos raid din scurta mea cariera de pilot. Am vorbit in prealabil cu domnul Ion Draganescu de la SAS si am luat avionul Cessna 172RG YR-SFS cu care zbor in ultima vreme pentru un raid pe care nu-l voi uita prea curand. Zborul de 4 ore si 35 de minute dus-intors l-am facut insotit de Bogdan Martin, experimentatul pilot si artist al AN 2-ului, de la care fur meserie in aceasta perioada.
In ziua in care am facut zborul am vrut sa plecam de dimineata. A fost, insa, imposibil fiindca era dat un NOTAM de interdictie a zborurilor de aviatie generala in zona Clinceni intrucat bravii nostri militari ai aerului se antrenau deasupra monumentului eroilor aerului din Piata Aviatorilor. Era antrenamentul pentru parada de Ziua Aviatiei. Si se stie ca in Romania, spre deosebire de majoritatea tarilor din lumea cat de cat civilizata, cand zboara armata nu mai zboara nimeni...
In fine, cu o intarziere de mai bine de 3 ore, am depus si noi planul de zbor pentru Aeroportul Baia Mare. Iata un fragment din planul de zbor de atunci:
Am decolat la ora din planul de zbor si ne-am indreptat spre VOR-ul de la Floresti. Intrucat trebuia sa intersectam axul pistei 07 de la Baneasa, am intrat cu Turnul Baneasa si am cerut aprobarea.
Dupa Turnul Baneasa, trecand si de FLR VOR, am intrat cu Onix Control, organul militar, pe frecventa VFR Romania 130.00. Am primit clearance conform planului de zbor si am plecat spre VOR-ul de la Strejnic.
Faceam navigatie observata dar aveam setate si frecventele de la mijloacele de radionavigatie. Bogdan avea montat pe mansa lui, pe locul din dreapta, GPS-ul. Insa nu ma lasa sa ma uit pe el. Si bine face. Trebuie sa acumulez cat mai multa experienta in navigatia observata, cu harta, busola si cronometrul. Si sa folosesc si ajutorul VOR-ului, DME-ului si ADF-ului.
La intrarea in zona aerodromului Strejnic am intrat pe frecventa lor dar nu era activitate asa ca am ramas cu Onix Control pana nu i-am mai auzit, deasupra Vaii Prahovei.
Dupa Campina, am inceput sa urcam si am trecut valea pe undeva prin dreapta soselei. Destul de mult in dreapta incat sa trecem pe deasupra partiilor de la Azuga. Atmosfera era calma si vizibilitatea foarte buna. Aparatul de fotografiat pe care-l folosesc pentru pozele si filmarile din avion - SONY w290 - nu reusea sa faca mereu sharf-ul in afara cabinei. Uneori se bloca pe urmele mustelor moarte de pe parbrizul avionului. Asa ca unele imagini nu sunt senzationale. Am ales totusi cateva in care se vede minunatia de peisaj care defila sub noi.
Ne-am apropiat astfel de Predeal si, fiind destul de sus - circa 6500 ft deasupra nivelului marii - si vizibilitatea fiind foarte buna, am luat-o direct peste VOR-ul de pe Postavarul.
Apoi, dupa ce am trecut peste Rasnov, am inceput frumoasa coborare spre aerodromul de la Ghimbav pentru o cafea de la automatul de la Aeroclubul Romaniei :)
Fara GPS, doar cu harta, ochiul si busola, e greu sa gasesti aerodromul de la Ghimbav cand vii de peste munte. Mai ales cand n-ai mai fost prea des pe acolo. Incercati sa-l descoperiti in imaginea de mai jos :)
Dupa aterizare am tras langa hangar si am intrat la aeroclub pentru o cafea. Era o sedinta tehnica la Ghimbav cu reprezentantii tuturor aerocluburilor din tara. Se discutau chestiuni de safety in urma accidentelor nefaste de la Clinceni din vara asta... cel al lui Misu Tone si al lui Mugurel Uta, Dumnezeu sa-i odihneasca...
Am stat doar zece sau cincisprezece minute la Ghimbav si am decolat din nou spre Baia Mare.
Dupa decolare am setat frecventa NDB-ului de la Tg Mures si am urmat capul din fisa de navigatie, urmarind reperele pe care mi le luasem pe harta. Aveam harta editata de de Jeppesen pentru Autoritatea Aeronautica Civila romana. Foarte proasta... Frecventa de la Ghimbav de la aeroclub, bunaoara, este gresita. Lipsesc o multime de localitati importante... Pana si locatia aerodromului de la Ghimbav e desenata gresit... Bine ca descoperisem asta inainte de a calcula traiectul de zbor, la Bucuresti.
Am luat inaltime si am reglat avionul din trimmer sa tina o panta de urcare lina spre Tg Mures. Pe sub noi incepea sa valureasca marea verde a Transilvaniei, cu urcusurile si coborasurile-i atat de faimoase si frumoase.
Dupa o vreme am prins semnalul NDB-ului de la Tg Mures si am tinut directia indicata de ADF. In zare a inceput sa se vada Sighisoara.
O data trecuti de Sighisoara am ajuns la Tg Mures. La intrarea in zona lor am luat legatura cu Turnul Tg Mures.
Ne-au dat clearance sa survolam zona lor, neavand momentan activitate si apoi am intrat cu turnul de la Campia Turzii. Acolo se zbura si o voce feminina de controlor de trafic ne-a dat clearance dar cu ocolirea zonei lor de aerodrom. Cei care zburau erau americani, dupa accentul pilotilor.
Dupa ce am trecut de Campia Turzii am comutat pe frecventa Cluj Approach si am dat un raport de pozitie. Ei ne-au dat clearance pentru Baia Mare conform planului de zbor.
Apoi am ajuns in apropiere de Baia Mare. Am intrat cu Turnul de la aeroport si am cerut aprobarea pentru intrarea in zona in vederea aterizarii. Am cerut aprobare sa venim la aterizare pe directia dinspre oras si cei de la turn ne-au dat clearance.
Apoi ne-am inscris pe finala si, cu pista la vedere, am inceput sa coboram si m-am apucat sa configurez avionul pentru aterizare. Turnul ne transmisese deja conditiile meteo.
Si am aterizat. Am rulat la platforma unde ne astepta o dispecera foarte de treaba. Ca toti oamenii pe care i-am intalnit acolo la aeroport. Bogdan se cunostea bine cu ei fiindca a zburat multa vreme acolo si, astfel, cu ocazia raidului meu, si-a regasit vechi prieteni.
Am tras avionul la platforma si am inceput sa pregatesc, impreuna cu un baiat din personalul aeroportului, alimentarea cu cele doua canistre de 20 de litri de benzina pe care le luasem cu noi de la Clinceni. Nu era, de fapt, nevoie de atata benzina. Plecaseram cu plinul si mai aveam peste jumatate din capacitatea rezervoarelor. Dar am considerat ca e mai bine sa punem si benzina aia la Baia Mare pentru ca trebuia sa trecem muntii inapoi si situatia meteo nu mai era foarte calma. Putea exista varianta unei ocoliri substantiale si era bine sa avem o rezerva de o ora de zbor.
In vreme ce ma urcasem pe o scarita ca sa torn din canistre benzina in rezervoarele avionului, un zgomot de elicopter a inceput sa se auda in departare. Ridicand privirea am vazut ca de pista se apropia un Mi 17 de la MIRA. A aterizat chiar pe pista si a rulat pe sol, pe calea de rulare, ca un avion.
Elicopterul participase la mai multe operatiuni de urmarire in celebrul de acum caz "Buldozerul". Din elicopter au coborat o gramada de baieti foarte solizi si foarte mascati. Si, foarte important, foarte foarte suparati. Asa ca nu era o idee prea buna sa le fac poze... Langa elicopter au venit in mare viteza cateva dubite in care vanjosii au incarcat o multime de saci si cutii cu documente, cred, pe care le adusesera pe calea aerului.
Dupa ce au descarcat "marfa", mascatii au urcat si ei in masini si dusi au fost. Elicopterul a pornit motoarele si, dirijat de dispecera de la sol, a decolat spre Baneasa.
Dupa alimentarea avionului, am intrat la briefing si am scris planul de zbor pentru intoarcerea la Clinceni. Povestea drumului de intoarcere, insa, o veti citi in curand.
joi, 10 septembrie 2009
Un raid cu totul special - Clinceni - LRBM/Aeroportul Baia Mare - Clinceni
miercuri, 9 septembrie 2009
Restante de asta vara - raid Tuzla-Strejnic
Evident ca daca am lalait-o si n-am mai postat povestea raidurilor de asta vara ele, in mintea mea, au expirat.
Asa ca, din amintiri si cu ajutorul imaginilor o sa postez acum, pe scurt, povestea raidului Tuzla-Strejnic.
6 iulie. Competitia FAI WEAF de la Mamaia s-a terminat. Lumea incepe sa plece. Era timpul pentru inca un raid.
Am plecat, insotit de Bogdan Martin, catre Strejnic. Decolati de la Tuzla, am facut un tur de pista cu trecere la joasa inaltime ca sa salutam inimoasa echipa de pe aerodrom, apoi am iesit din zona de aerodrom si ne-am indreptat catre Medgidia si micuta localitate Dunarea. Am trecut fluviul, am intrat cu "baietii de la armata" de la Borcea care ne-au alungat pur si simplu din TMA-ul lor dupa ce am tras de ei sa raspuna pe frecventa timp de mai bine de 20 de minute (am fost ajutati si de pilotii unuia dintre elicopterele SMURD, aflat in zona, care au facut relay-ul pentru noi... fara succes, se pare...). Cand au intrat pe frecventa, intr-un tarziu, militarii ne-au vorbit destul de agresiv, in mod nejustificat. Zborurile lor in TMA erau cu niste elicoptere iar noi eram la sud de Tandarei... departe de zona pe care o puteau atinge instantaneu Pumele lor... dar se pare ca asta e mentalitatea "organelor" in tara asta...
Am trecut deci Dunarea...
...si am ajuns pe la Slobozia.
Apoi ne-am indreptat usor, usor, catre Ploiesti.
Am stat cu ochii dupa fostul aerodrom militar de la Alexeni. Si l-am gasit, intr-un tarziu. Greu vizibil in culorile verii. Mai fusesem pe acolo pe sus cu Filip Stelian cu YR-ANC in august 2008.
Apoi, incet, incet ne-am apropiat de Barcanesti si am inceput sa vedem de sus "autostrada" Bucuresti-Brasov. Cam in aceeasi perioada Boc, Prim Ministrul, saracu' spunea ca va fi gata respectiva artera pana la sfarsitul lui 2010. Hahaha!... S-a contramandat intre timp :)
In cele din urma am ajuns la Strejnic. Am intrat la verticala, apoi am facut un tur de pista si am aterizat pe noua pista asfaltata. Fiind foarte scurta, precizia la aterizare este foarte importanta.
Am baut o cafea la cantina Academiei de Aviatie Civila si apoi am plecat spre YR-SFS. Avionul ne-a asteptat, intre timp, cuminte pe platforma aerodromului de unde toate aeronavele Academiei plecasera in raid.
Hangarul era gol.
Am luat-o la pas spre avionul care statea frumos la soare pe platforma.
Am decolat, am executat 5 ture de pista de antrenament pentru aterizarea pe pista de asfalt si apoi am plecat spre Clinceni.
Traiectul nostru in acest raid a fost cam asa:
Postări
