Tot o zi "sub presiune"

Si astazi am discutat despre presiuni si nu numai. Am aflat cum functioneaza vitezometrul avionului, am continuat discutia despre profilurile de aripa, despre unghiurile de incidenta si rezistenta la inaintare si despre un subiect foarte interesant: turbulentele de tip siaj la aeronave. Foarte interesant subiect, mai ales ca avioanele usoare si ultrausoare sunt foarte afectate de turbulentele generate de aeronavele foarte mari. Evident ca am ajuns si la rolul winglets-urilor - micile aripioare verticale de la capetele aripilor avioanelor mari - pentru reducerea acestor turbulente turbionare care apar la capetele aripilor.


Una peste alta, am ajuns cu discutiile si la "efectul de sol" - acea "perna" de aer resimtita de catre avion in apropierea solului, "perna" care determina o scadere a fortei deportante de pe stabilizator si, implicit, schimbarea atitudinii aeronavei - tinde sa pice in bot usor.
Discutia de final de astazi de la curs a fost despre forma aripilor. Am invatat ca cea mai eficienta forma este cea eliptica (cum era cea de la avioanele de vanatoare Spitfire din Al doilea razboi mondial). Numai ca acea forma este foarte cotisitor de obtinut in practica. cea mai simpla este cea dreptunghiulara. Insa aceea este foarte ineficienta din perspectiva aerodinamica. Asa ca s-a ajuns la compromisul aripii trapezoidale.


Cessna 172 Skyhawk - avionul de la noi de la scoala - are o aripa partial trapezoidala, partial dreptunghiulara.


Cursul incepe sa devina foarte interesant si din ce in ce mai aplicat tehnic. Asta e foarte bine. E un mare avantaj sa fi avut o educatie stiintifica generala. Desi am absolvit Facultatea de Filologie, am terminat, totusi un liceu de matematica-fizica. Slava Domnului ca n-am uitat ce-am invatat pana intr-a douasprezecea :)