vineri, 29 august 2008

Ieri am zburat, in sfarsit, la Bacau

Iata ca visul din copilarie s-a indeplinit :) La 25 de ani de cand mi-am "efectuat" copilaria la Bacau cu visele de rigoare de a deveni pilot, in cartierul de langa aeroport, am ajuns sa aterizez pe LRBC la mansa unui avion. Da, visul mi s-a implinit: am facut primul raid cu avionul la Bacau :)



Am decolat ieri 28 august la ora 12.00 de la Clinceni insotit de instructorul meu Filip Stelian. Planul de zbor a fost depus cu jumatate de ora inainte si fusese validat. Asa ca am pornit, am decolat de pe 06 si am indreptat avionul spre Jilava. Imediat dupa virajul 1, turnul Clinceni ne intreaba ce intentii avem. In zona se pregatea zbor cu planoare. Am comunicat ca am depus plan de zbor pentru Bacau si am fost intrebati daca ne-am informat ca s-a dat un NOTAM despre activitate militara in zona Moldovei. Nu ne informaseram, e drept. Am hotarat sa continuam drumul, totusi.



Dupa Jilava am luat cap spre Urziceni/Alexeni si am intrat pe 130.0 cu organele militare. In speta cu Onix Control, "organul" din zona Bucurestiului. Am comunicat intentia noastra de a merge la Bacau si ei ne-au respuns ca avem clearance pana la Bobocu unde urma sa intram in legatura cu organul de control al traficului/CTR-ul local (code name Safir Control) care ne va spune ce avem de facut si daca putem intra in zona lor.



Am tinut avionul la 1000 ft fata de QFE Clinceni si am mers pana deasupra aerodromului militar parasit de la Alexeni.



Nu am avut cum sa-l fotografiez pentru ca pilotam asa ca anexez fotografii gasite pe net cu ceva vreme in urma. Nu mai stiu cine au fost autorii acestora, din pacate, si imi cer scuze fata de ei daca-si vad imaginile aici fara sa le mentionez numele...





La Alexeni am coborat usor ca sa vedem mai bine starea pistei apoi am revenit si am urcat pana la 1500 ft. Pista pare sa fie buna, cu exceptia balariilor care au crescut in rosturile de dilatatie dintre dalele de beton. E un aeroport foarte mare si e interesanta forma trapezoidala pe care o descriu pista si caile de rulare.



Dupa Alexeni am intrat in legatura cu Safir Control, traficul de la Bobocu. Acesta ne-a avertizat ca are activitate in zona si ne-a dat clearance cu 1000 de picioare dupa QNH-ul de la Bobocu si ne-a dirijat catre vestul Buzaului. Apoi ne-a predat catre Safir Approach, pe alta frecventa.



Am trecut cu 1000 ft la sud de oras, pe deasupra ultimelor cladiri ale urbei, la stanga de faimosul pod prezidential de la Maracineni.



Clearance-ul era pentru inaintare la 1000 ft cu soseaua in dreapta traiectului nostru, pana la Rm. Sarat. Asa am facut. Spre dreapta, la Bobocu, un Yak 52, cred, era in tur de pista, pe latura mare, la virajul 3, apoi 4, apoi l-am vazut - si auzit in casti - ca a aterizat. Erau, e drept, si alte avioane in aer care executau diferite misiuni.



Zborul la 1000 ft maxim fata de QNH intr-o zona in care erau si obstacole destul de inalte ne-a facut sa avem momente in care ne-am apropiat foarte tare de sol. Nu stiu daca am estimat corect, dar cred ca am zburat si sub 100 de metri deasupra solului. E o senzatie destul de faina, dar a trebuit sa fim foarte atenti. Dupa ce am iesit din zona de aerodrom am revenit in legatura cu Safir Control care ne-a dat clearance pana la Bacau.

La Focsani am vazut, la sud vest de oras, un mare nor de fum. Am constatat ca groapa de gunoi a orasului - curat ecologica - ne indica directia vantului. Aveam vant de spate. Ce bine! :) Am ocolit pe la est fumul, sa nu il inhalam, si ne-am indreptat spre Focsani. Deja puteam sa mai urcam putin si am facut-o, parcurgand apoi, pana la Bacau, intreg traiectul la 2000 ft.



La Marasesti am trecut la verticala mausoleului. De sus am incercat sa-mi imaginez ce vedeau pilotii romani in primul razboi cand au executat misiuni de lupta in zona. Apoi am continuat drumul spre nord. Valea Siretului incepea sa se inchida. Aerul devenea mai cetos dar vizibilitatea continua sa fie foarte buna, peste 10 km.

La nord de Adjud am intrat in legatura cu Agat Control, organul militar de trafic de la Bacau. Am anuntat cine suntem iar ei ne-au informat ca nu au activitate si ca putem sa intram in legatura cu organul civil pe 118.6. La LRBC atat Approach-ul cat si Turnul au aceeasi frecventa de comunicatie. Am intrat cu ei in legatura, le-am dat raport de pozitie si ne-au comunicat ca nu aveau planul nostru de zbor. Asta e Romania, se pare. Ti se aproba planul de zbor dar nu se obosesc organele sa-l comunice si la aerodromul de destinatie. Am primit, totusi, aprobarea de apropiere si ni s-a cerut sa comunicam cand avem orasul si pista la vedere. In zona mai zbura un ULM de la Aerostar, un Festival.



Am continuat apropierea si, in aerul cetos al vaii Siretului a aparut si Bacaul. Ni s-a spus ca pista in serviciu era 34 si ca vantul era din directia 185 cu 4 m/s. Minunat, ne-am spus. Astia cred ca venim cu Mig-ul... Cessna nu se simte prea bine la o aterizare cu vant de spate de 4 m/s. Le-am solicitat aterizarea din directia opusa si ne-au acceptat-o. Ne-au intrebat si ce aparat este YR-ANC. Probabil ca s-au linistit cand le-am zis de Cessna 172. Ar fi trebuit sa fi primit si ei planul nostru de zbor si n-ar mai fi fost probleme...



Am fost dirijati sa coboram si sa intram pe downwind pe latura de Est a pistei, practic intre pista si oras - mai precis intre pista si scoala in care am invatat eu in clasa 1 si doi :) -, autorizandu-ne deja pentru a intra pe baza si pe finala, urmand sa raportam finala scurta.



Ne-am conformat, am luat virajul 3, apoi am redus motorul la 2000 rpm, am luat virajul de axare, am redus complet motorul ridicandu-i si botul usor si, cand am scazut sub 80 de kts am coborat flapsul 20 de grade. Am aterizat lin, cu emotie - era prima mea aterizare cu contactul rotilor pe o pista de beton. M-am inscris bine pe pista - era si greu sa n-o fac la cat e de lata - si n-am avut probleme (nu am venit oblic, nu era vant lateral).



Dupa ce am oprit, turnul ne-a spus sa facem backtrack si sa iesim pe calea de rulare D, aflata la capatul Nordic al pistei. Am rulat pe zona fara buruieni intre dalele pistei - ce frumos si repede ruleaza avionul pe pista de beton! - si am iesit pe D. Pe platforma ne astepta dispecerul care ne facea semnalele de dirijare pentru parcare. Am fost dirijati sa parcam pe pozitia 4.



Dupa oprirea motorului, l-am salutat pe dispecer. Acesta ne-a pus cale la roti si ne-a invitat sa mergem pe la biroul de briefing ca sa lamurim problema planului de zbor care nu a fost primit de catre LRBC.



La briefing, aflat la etajul 1 al cladirii administrative a aeroportului, o doamna amabila ne-a chestionat scurt si ne-a completat, la dictarea noastra, un nou plan de zbor pentru intoarcerea la Clinceni. Trebuie spus ca planul initial pe care-l depuseseram la plecarea de la Bucuresti era pentru raidul dus-intors. Dar am facut inca unul.

Dupa terminarea acestor formalitati, am coborat si am iesit in fata aeroportului. Tatal si mama mea ma asteptau. Emotionati, evident. Pentru tatal meu era un fel de vis aproape implinit. Si el este/a fost mare iubitor al aviatiei si a lucrat in domeniu pe partea tehnica. Mi-au spus ca ma vazusera trecand pe deasupra in zona din fata aeroportului. Am fost si eu multumit ca le-am produs o bucurie :)

Dupa un suc baut la intrarea in aeroport, amestecati printre pasagerii unei curse Blue Air care asteptau sosirea cursei de la Roma Fiumicino ca sa se imbarce pentru Italia, i-am salutat pe ai mei si am trecut prin check-in, insotiti de dispecer - un baiat foarte amabil, prietenos - care ne-a condus pana la avion. Deja aterizase Boeing-ul de la Blue Air cu identificarea YR-BAA si rula pe Delta catre platforma. Dispecerul ne-a parasit rapid ca sa mearga sa-l dirijeze catre pozitia 2.





Intre timp, la noi a mai venit un domn ca sa semneze instructorul meu - the pilot in command - niste hartii care confirmau informatiile legate de aterizare. Scoala noastra are contract cu LRBC si nu a fost nevoie sa platim nici o taxa cash pe loc.

Dupa ce aeronava BlueAir s-a oprit si au inceput sa coboare pasagerii, a urcat in avion echipajul de schimb, cisterna cu cherosen a intrat pe pozitii iar noi, cu ochii dupa un Hercules care decola, am urcat in avion si am inceput sa pregatim decolarea.







Am cerut aprobarea de pornire a motorului, am primit aprobarea pentru rulaj pe Delta catre pista 16 si ni s-a dat direct clearance pentru decolare. Vantul a fost din 185 cu 4 m/s si am decolat frumos, fara balbaieli. Singura problema era QNH-ul de la LRBC. Ni s-a dat 1001 hecto Pascali. Conform acestui QNH, la Bacau ne-am fi aflat sub nivelul marii... In fine, un altimetru l-am setat asa, iar pe celalalt l-am pus pe 0, practic pe QFE. Si ne-am descurcat.



Dupa decolare, pe cand admiram orasul pe partea stanga, ni s-a transmis clearance pe traiect la 2000 ft dupa QNH si ni s-a cerut sa raportam la verticala Racaciuni. Asta am si facut iar apoi am intrat cu Agat Control. Militarii ne-au transmis ca nu mai exista activitate la Bobocu si am primit clearance pana la Strejnic.





La Focsani fumul de la gunoaie era la fel de mult. L-am ocolit. Apoi am renuntat la navigatia dupa harta si am exersat, pentru vreo 60 de mile, navigatia cu GPS-ul. Am mers dupa GPS pana la Mizil.







De acolo am setat frecventa VOR-ului de la Strejnic si am facut navigatie radio pana la Floresti. Am trecut la verticala Ploiestiului, exact peste oras, apoi peste aerodrom, unde nu era activitate.





Am schimbat frecventa pe VOR-ul de la Floresti, am inceput sa cobor sub 1500 ft si, dupa traversarea autostrazii, la verticala Bolintin, am cerut intrarea in zona aerodromului Clinceni.



Am coborat la 900 ft dupa QNH si am cerut intrarea direct la virajul 4, pentru aterizarea pe 06. Nu era trafic mare la aerodrom si am primit aprobare. Vantul a fost usor lateral, dar cu doar 2 m/s asa ca a fost o aterizare simpla.



Dupa zbor, am rulat catre hangar unde mecanicii asteptau nerabdatori, de aproape o ora, sosirea noastra fiindca trebuiau sa faca revizia la avion. In cateva clipe s-au si pus pe treaba: schimb de ulei, filtre, bujii, verificari etc. Am plecat si i-am lasat sa lucreze ca erau cam suparati de intarzierea noastra. Adevarul e ca intarzierea a fost data de necesitatea de a depune un nou plan de zbor la Bacau si de vantul de fata pe care l-am avut la intoarcere.

In total am zburat fix 4 ore. La dus am facut 1 ora si 50 de minute. La intors am zurat 2 ore si 10 minute.

In total, din cele 45 de ore de instructie in zbor pe care le am de facut la scoala am zburat, dupa socotelile mele destul de aproximative, 43 de ore si 16 minute. Oricum, zilele astea trebuie sa primesc o situatie de la instructori ca sa incep sa-mi completez si eu carnetul de zbor fiindca e inca vid :)

Iata ca deja am cam ajuns la sfarsitul perioadei de scoala. In locul nostru va trece la zbor seria a doua de elevi ai scolii care deja au cam terminat numarul minim de ore la clasa pentru a iesi la zbor.

Noi vom trece, in curand, inapoi la clasa pentru orele de teorie ramase neefectuate, asta cand majoritatea vom fi ajuns sa avem in jur de 40 de ore zburate. Vom incepe sa facem recapitulari si sa parcurgem ce n-am parcurs din materie. Si va trebui sa facem si cursul de operatori radio. Apoi, voi mai zbura, probabil ca inainte de skill test, restul de timp care a mai ramas din cele 45 de ore. Ca sa fiu in forma la test. Cam e momentul sa ma pun cu burta pe carte ca a sosit Ignatul :)

2 comentarii:

justfly86 spunea...

Excelent zbor! Deja mi-e dor de planoarele de la Deva :)

Mult spor la invatat si succes la examenele finale! Astept vesti bune si poate ne si vedem la zbor.

Take care,

A.

Mihai Grecea spunea...

Multumesc. Te cred ca ti-e dor de zbor. Se vede si pe blogul tau :)

Blog Widget by LinkWithin