Poze cu mine din raidul de la Tuzla

Dupa aterizarea la Tuzla, in raidul de saptamana trecuta, am apucat sa fac cateva fotografii "la botul avionului". Nu stiam, insa, ca un amic de-al meu, Cristian, era cu obiectivul pe mine. Mi-a facut cateva poza in timp ce fotografiam la repezeala avioanele de la sol si apoi cateva poze cu avionul pe care il rulam spre pista 04 ca sa decolez spre Tulcea.

Iata fotografiile.













Va invit sa vedeti mai multe imagini reusite de la Tuzla, facute de Cristian, pe blogul sau la adresa http://www.tertulia.ro/blog/.

Ieri am zburat, in sfarsit, la Bacau

Iata ca visul din copilarie s-a indeplinit :) La 25 de ani de cand mi-am "efectuat" copilaria la Bacau cu visele de rigoare de a deveni pilot, in cartierul de langa aeroport, am ajuns sa aterizez pe LRBC la mansa unui avion. Da, visul mi s-a implinit: am facut primul raid cu avionul la Bacau :)



Am decolat ieri 28 august la ora 12.00 de la Clinceni insotit de instructorul meu Filip Stelian. Planul de zbor a fost depus cu jumatate de ora inainte si fusese validat. Asa ca am pornit, am decolat de pe 06 si am indreptat avionul spre Jilava. Imediat dupa virajul 1, turnul Clinceni ne intreaba ce intentii avem. In zona se pregatea zbor cu planoare. Am comunicat ca am depus plan de zbor pentru Bacau si am fost intrebati daca ne-am informat ca s-a dat un NOTAM despre activitate militara in zona Moldovei. Nu ne informaseram, e drept. Am hotarat sa continuam drumul, totusi.



Dupa Jilava am luat cap spre Urziceni/Alexeni si am intrat pe 130.0 cu organele militare. In speta cu Onix Control, "organul" din zona Bucurestiului. Am comunicat intentia noastra de a merge la Bacau si ei ne-au respuns ca avem clearance pana la Bobocu unde urma sa intram in legatura cu organul de control al traficului/CTR-ul local (code name Safir Control) care ne va spune ce avem de facut si daca putem intra in zona lor.



Am tinut avionul la 1000 ft fata de QFE Clinceni si am mers pana deasupra aerodromului militar parasit de la Alexeni.



Nu am avut cum sa-l fotografiez pentru ca pilotam asa ca anexez fotografii gasite pe net cu ceva vreme in urma. Nu mai stiu cine au fost autorii acestora, din pacate, si imi cer scuze fata de ei daca-si vad imaginile aici fara sa le mentionez numele...





La Alexeni am coborat usor ca sa vedem mai bine starea pistei apoi am revenit si am urcat pana la 1500 ft. Pista pare sa fie buna, cu exceptia balariilor care au crescut in rosturile de dilatatie dintre dalele de beton. E un aeroport foarte mare si e interesanta forma trapezoidala pe care o descriu pista si caile de rulare.



Dupa Alexeni am intrat in legatura cu Safir Control, traficul de la Bobocu. Acesta ne-a avertizat ca are activitate in zona si ne-a dat clearance cu 1000 de picioare dupa QNH-ul de la Bobocu si ne-a dirijat catre vestul Buzaului. Apoi ne-a predat catre Safir Approach, pe alta frecventa.



Am trecut cu 1000 ft la sud de oras, pe deasupra ultimelor cladiri ale urbei, la stanga de faimosul pod prezidential de la Maracineni.



Clearance-ul era pentru inaintare la 1000 ft cu soseaua in dreapta traiectului nostru, pana la Rm. Sarat. Asa am facut. Spre dreapta, la Bobocu, un Yak 52, cred, era in tur de pista, pe latura mare, la virajul 3, apoi 4, apoi l-am vazut - si auzit in casti - ca a aterizat. Erau, e drept, si alte avioane in aer care executau diferite misiuni.



Zborul la 1000 ft maxim fata de QNH intr-o zona in care erau si obstacole destul de inalte ne-a facut sa avem momente in care ne-am apropiat foarte tare de sol. Nu stiu daca am estimat corect, dar cred ca am zburat si sub 100 de metri deasupra solului. E o senzatie destul de faina, dar a trebuit sa fim foarte atenti. Dupa ce am iesit din zona de aerodrom am revenit in legatura cu Safir Control care ne-a dat clearance pana la Bacau.

La Focsani am vazut, la sud vest de oras, un mare nor de fum. Am constatat ca groapa de gunoi a orasului - curat ecologica - ne indica directia vantului. Aveam vant de spate. Ce bine! :) Am ocolit pe la est fumul, sa nu il inhalam, si ne-am indreptat spre Focsani. Deja puteam sa mai urcam putin si am facut-o, parcurgand apoi, pana la Bacau, intreg traiectul la 2000 ft.



La Marasesti am trecut la verticala mausoleului. De sus am incercat sa-mi imaginez ce vedeau pilotii romani in primul razboi cand au executat misiuni de lupta in zona. Apoi am continuat drumul spre nord. Valea Siretului incepea sa se inchida. Aerul devenea mai cetos dar vizibilitatea continua sa fie foarte buna, peste 10 km.

La nord de Adjud am intrat in legatura cu Agat Control, organul militar de trafic de la Bacau. Am anuntat cine suntem iar ei ne-au informat ca nu au activitate si ca putem sa intram in legatura cu organul civil pe 118.6. La LRBC atat Approach-ul cat si Turnul au aceeasi frecventa de comunicatie. Am intrat cu ei in legatura, le-am dat raport de pozitie si ne-au comunicat ca nu aveau planul nostru de zbor. Asta e Romania, se pare. Ti se aproba planul de zbor dar nu se obosesc organele sa-l comunice si la aerodromul de destinatie. Am primit, totusi, aprobarea de apropiere si ni s-a cerut sa comunicam cand avem orasul si pista la vedere. In zona mai zbura un ULM de la Aerostar, un Festival.



Am continuat apropierea si, in aerul cetos al vaii Siretului a aparut si Bacaul. Ni s-a spus ca pista in serviciu era 34 si ca vantul era din directia 185 cu 4 m/s. Minunat, ne-am spus. Astia cred ca venim cu Mig-ul... Cessna nu se simte prea bine la o aterizare cu vant de spate de 4 m/s. Le-am solicitat aterizarea din directia opusa si ne-au acceptat-o. Ne-au intrebat si ce aparat este YR-ANC. Probabil ca s-au linistit cand le-am zis de Cessna 172. Ar fi trebuit sa fi primit si ei planul nostru de zbor si n-ar mai fi fost probleme...



Am fost dirijati sa coboram si sa intram pe downwind pe latura de Est a pistei, practic intre pista si oras - mai precis intre pista si scoala in care am invatat eu in clasa 1 si doi :) -, autorizandu-ne deja pentru a intra pe baza si pe finala, urmand sa raportam finala scurta.



Ne-am conformat, am luat virajul 3, apoi am redus motorul la 2000 rpm, am luat virajul de axare, am redus complet motorul ridicandu-i si botul usor si, cand am scazut sub 80 de kts am coborat flapsul 20 de grade. Am aterizat lin, cu emotie - era prima mea aterizare cu contactul rotilor pe o pista de beton. M-am inscris bine pe pista - era si greu sa n-o fac la cat e de lata - si n-am avut probleme (nu am venit oblic, nu era vant lateral).



Dupa ce am oprit, turnul ne-a spus sa facem backtrack si sa iesim pe calea de rulare D, aflata la capatul Nordic al pistei. Am rulat pe zona fara buruieni intre dalele pistei - ce frumos si repede ruleaza avionul pe pista de beton! - si am iesit pe D. Pe platforma ne astepta dispecerul care ne facea semnalele de dirijare pentru parcare. Am fost dirijati sa parcam pe pozitia 4.



Dupa oprirea motorului, l-am salutat pe dispecer. Acesta ne-a pus cale la roti si ne-a invitat sa mergem pe la biroul de briefing ca sa lamurim problema planului de zbor care nu a fost primit de catre LRBC.



La briefing, aflat la etajul 1 al cladirii administrative a aeroportului, o doamna amabila ne-a chestionat scurt si ne-a completat, la dictarea noastra, un nou plan de zbor pentru intoarcerea la Clinceni. Trebuie spus ca planul initial pe care-l depuseseram la plecarea de la Bucuresti era pentru raidul dus-intors. Dar am facut inca unul.

Dupa terminarea acestor formalitati, am coborat si am iesit in fata aeroportului. Tatal si mama mea ma asteptau. Emotionati, evident. Pentru tatal meu era un fel de vis aproape implinit. Si el este/a fost mare iubitor al aviatiei si a lucrat in domeniu pe partea tehnica. Mi-au spus ca ma vazusera trecand pe deasupra in zona din fata aeroportului. Am fost si eu multumit ca le-am produs o bucurie :)

Dupa un suc baut la intrarea in aeroport, amestecati printre pasagerii unei curse Blue Air care asteptau sosirea cursei de la Roma Fiumicino ca sa se imbarce pentru Italia, i-am salutat pe ai mei si am trecut prin check-in, insotiti de dispecer - un baiat foarte amabil, prietenos - care ne-a condus pana la avion. Deja aterizase Boeing-ul de la Blue Air cu identificarea YR-BAA si rula pe Delta catre platforma. Dispecerul ne-a parasit rapid ca sa mearga sa-l dirijeze catre pozitia 2.





Intre timp, la noi a mai venit un domn ca sa semneze instructorul meu - the pilot in command - niste hartii care confirmau informatiile legate de aterizare. Scoala noastra are contract cu LRBC si nu a fost nevoie sa platim nici o taxa cash pe loc.

Dupa ce aeronava BlueAir s-a oprit si au inceput sa coboare pasagerii, a urcat in avion echipajul de schimb, cisterna cu cherosen a intrat pe pozitii iar noi, cu ochii dupa un Hercules care decola, am urcat in avion si am inceput sa pregatim decolarea.







Am cerut aprobarea de pornire a motorului, am primit aprobarea pentru rulaj pe Delta catre pista 16 si ni s-a dat direct clearance pentru decolare. Vantul a fost din 185 cu 4 m/s si am decolat frumos, fara balbaieli. Singura problema era QNH-ul de la LRBC. Ni s-a dat 1001 hecto Pascali. Conform acestui QNH, la Bacau ne-am fi aflat sub nivelul marii... In fine, un altimetru l-am setat asa, iar pe celalalt l-am pus pe 0, practic pe QFE. Si ne-am descurcat.



Dupa decolare, pe cand admiram orasul pe partea stanga, ni s-a transmis clearance pe traiect la 2000 ft dupa QNH si ni s-a cerut sa raportam la verticala Racaciuni. Asta am si facut iar apoi am intrat cu Agat Control. Militarii ne-au transmis ca nu mai exista activitate la Bobocu si am primit clearance pana la Strejnic.





La Focsani fumul de la gunoaie era la fel de mult. L-am ocolit. Apoi am renuntat la navigatia dupa harta si am exersat, pentru vreo 60 de mile, navigatia cu GPS-ul. Am mers dupa GPS pana la Mizil.







De acolo am setat frecventa VOR-ului de la Strejnic si am facut navigatie radio pana la Floresti. Am trecut la verticala Ploiestiului, exact peste oras, apoi peste aerodrom, unde nu era activitate.





Am schimbat frecventa pe VOR-ul de la Floresti, am inceput sa cobor sub 1500 ft si, dupa traversarea autostrazii, la verticala Bolintin, am cerut intrarea in zona aerodromului Clinceni.



Am coborat la 900 ft dupa QNH si am cerut intrarea direct la virajul 4, pentru aterizarea pe 06. Nu era trafic mare la aerodrom si am primit aprobare. Vantul a fost usor lateral, dar cu doar 2 m/s asa ca a fost o aterizare simpla.



Dupa zbor, am rulat catre hangar unde mecanicii asteptau nerabdatori, de aproape o ora, sosirea noastra fiindca trebuiau sa faca revizia la avion. In cateva clipe s-au si pus pe treaba: schimb de ulei, filtre, bujii, verificari etc. Am plecat si i-am lasat sa lucreze ca erau cam suparati de intarzierea noastra. Adevarul e ca intarzierea a fost data de necesitatea de a depune un nou plan de zbor la Bacau si de vantul de fata pe care l-am avut la intoarcere.

In total am zburat fix 4 ore. La dus am facut 1 ora si 50 de minute. La intors am zurat 2 ore si 10 minute.

In total, din cele 45 de ore de instructie in zbor pe care le am de facut la scoala am zburat, dupa socotelile mele destul de aproximative, 43 de ore si 16 minute. Oricum, zilele astea trebuie sa primesc o situatie de la instructori ca sa incep sa-mi completez si eu carnetul de zbor fiindca e inca vid :)

Iata ca deja am cam ajuns la sfarsitul perioadei de scoala. In locul nostru va trece la zbor seria a doua de elevi ai scolii care deja au cam terminat numarul minim de ore la clasa pentru a iesi la zbor.

Noi vom trece, in curand, inapoi la clasa pentru orele de teorie ramase neefectuate, asta cand majoritatea vom fi ajuns sa avem in jur de 40 de ore zburate. Vom incepe sa facem recapitulari si sa parcurgem ce n-am parcurs din materie. Si va trebui sa facem si cursul de operatori radio. Apoi, voi mai zbura, probabil ca inainte de skill test, restul de timp care a mai ramas din cele 45 de ore. Ca sa fiu in forma la test. Cam e momentul sa ma pun cu burta pe carte ca a sosit Ignatul :)

Raid la Craiova si Sibiu

Ieri am facut un raid Clinceni - Craiova - Sibiu - Clinceni insotit de unul dintre cei doi instructori ai mei, dl. Nicolae Virca.



Am plecat de dimineata la 7.30 Vantul era calm, pista in serviciu 06. Am decolat, am facut un tur de pista si am revenit la verticala aerodromului la 1500 de picioare fata de QNH-ul de la Baneasa. Apoi am luat cap spre Craiova. Vremea era frumoasa, fara turbulente, insa aerul era cetos iar vizibilitatea cam 8000m.



Dupa iesirea din zona de la Clinceni am intrat in legatura cu Onix - "baietii de la armata" - si le-am spus unde mergem, numarul de identificare din planul de zbor, si am primit clearance pentru Craiova. Partea amuzanta este, insa ca am reusit s-o fac oarecum de oaie :) Am reusit sa deviez destul de tare de la traiect. Cand am intrat pe ruta am inceput sa am vant lateral dinspre Sud-Vest iar harta TPC pe care o folosesc pe care o folosesc nu e chiar atat de grozava si am reusit sa ma incurc in repere.



Ideea e ca in loc sa ajung la Slatina, am ajuns mai spre Dragasani :). Instructorul, evident, s-a prins ca merg aiurea, a vazut si ca eram preocupat sa ma uit dupa repere dar nu mi-a zis nimic :) Atat doar ca, atunci cand am ajuns la Olt, m-a intrebat unde e Slatina. Eu am aratat, destul de neconvingator si neconvins, spre dreapta, unde se vedea in departare o localitate. Evident ca era Dragasani :) Asa ca am luat cap 170, m-am dus spre sud vreo 7 minute si am ajuns deasupra orasului aluminiului. Apoi am reintrat pe traiectul calculat de mine in fisa de navigatie. A fost o lectie despre cat de importante sunt hartile bune, detaliile legate de repere si de estimarea directiei si tariei vantului.





In apropiere de Craiova am incercat sa intram in legatura radio cu aeroportul LRCV dar la ora aia nu era nimeni la trafic. Asa ca am respectat planul de zbor si am venit la aterizare vizual pe pista 27. Am facut touch and go fara sa pun rotile, m-am ridicat, am bagat flapsul la loc, am facut un tur de pista pe dreapta, si am mai venit o data la aterizare, tot touch and go, tot fara sa pun rotile pe pista. Apoi am urcat din nou si ne-am indreptat catre Rm Valcea.





In apropiere de Valcea am inceput sa auzim in casti ca LRCV prinsese viata. Venise o doamna la trafic care dirija un elicopter. I-am spus si noi ca i-am vizitat dar ca nu ne-a auzit nimeni de la aeroport. Ne-a raspuns ca statia era "deschisa dar inchisa". Am ramas interzisi la acest raspuns. Probabil ca doamna respectiva si-a dat seama ca raspunsul ei a sunat cam ambiguu si apoi a precizat ca statia era deschisa dar era incuiata intr-un birou. Am ras sanatos la auzul fazei respective si ne-am continuat zborul spre munti.



In dreptul Coziei am decis s-o iau prin stanga, chiar pe firul apei. Instructorul mi-a povestit ca pe varf fusese, in urma cu cativa ani, o statie meteo care era foarte buna pentru aviatori. Puteai afla conditiile meteo pentru traversarea VFR a Carpatilor, pe Valea Oltului, cu mult mai multa precizie decat astazi, cand nu mai e nici un observator meteo in zona. Insa, cum se intampla frecvent in Romania, lucrurile bune ori sunt prea scumpe, ori au fost furate ori s-au desfiintat deja.



La Boita am raportat pozitia catre LRSB si am cerut intrarea in zona pentru a ateriza pe pista de iarba a aeroclubului, aflata langa pista de beton a aeroportului.



Trecand pe Valea Oltului am observat ca vizibilitatea incepea sa scada iar pe vai incepeau sa apara cumulizari. Era clar ca se strica vremea. Frontul rece care a facut ravagii in zona asta noapte dadea deja semne ca se apropia de Sibiu. Asa ca n-am mai oprit pe aerodrom ci am facut doar un touch and go in care am pus rotile pe pista, am rulat putin si am decolat din nou.





Am facut doua viraje de 360 grade in urcare ca sa luam inaltime sa intram din nou pe Valea Oltului si am observat ca deja se ingrosa treaba din punct de vedere meteo. Norii se inmultisera destul de mult, vizibilitatea incepea sa scada si daca nu o stergeam repede de acolo nu era prea bine.



Asa ca am intrat pe vale. La Boita ne-am luat la revedere de la controlorul de trafic sibian si am continuat zborul.



Am trecut, de asta data, pe cealalta parte a Coziei, la 7000 ft dupa QNH-ul de la Sibiu, ca sa invat si drumul ala.



Am ajuns apoi deasupra orasului Rm Valcea si am luat cap 120 spre Pitesti, incepand sa cobor spre campie.



La Pitesti, pe la ora 11, am ascultat serviciul de Flight Information de la LROP si am vazut ca dadeau o temperatura de 31 de grade la aeroport. Uriasa pentru ora respectiva. Si s-a vazut cat de cald a fost si in restul zilei... Noi, pe la 3000 ft dupa QNH-ul de Otopeni, aveam 22 de grade Celsius. Cat de cat suportabil.



Insa dupa ce am depasit Pitestiul, a inceput dansul. Se formasera deja termice si am inceput sa ma lupt cu avionul care incepuse sa devina naravas si sa valseze. L-am tinut pe traiect si am iesit la Bolintin.



Am dat raport de pozitie si am cerut turnului Clinceni aprobarea pentru intrarea in zona dar nu mi-a raspuns nimeni. Normal. Erau toti la Tuzla, la Fly-In :) Asa ca am intrat la travers in zona hangarelor, m-am uitat la maneca de vant, am vazut ca aveam vant lateral dinspre Sud, cam 4 m/s. Imediat dupa ce am traversat axul pistei, in casti am auzit pe cineva de la aerodrom care mi-a comunicat ca pista in serviciu e 06. Oricum spre ea ma indreptam :) Am intrat in tur de pista, am anuntat virajul 3 si am aterizat, cu vant lateral dar fara probleme.



Am realimentat avionul si am vazut ca am consumat 108 litri de Avgas in tot acest raid de 4 ore si 25 de minute. Destul de bun consumul la Cessna 172N.

Un singur regret am in urma raidului astuia in care am invatat extrem de multe lucruri si in care am constatat ca am reusit sa fiu relaxat la mansa si sa savurez cu adevarat zborul: mi-am uitat aparatul de fotografiat acasa, in viteza plecarii de la ora 6.45 :(

Pana acum, dupa calculele mele, am adunat 39 de ore si 16 minute. Voi mai incerca sa fac un raid pana acasa la ai mei, la Bacau, pe LRBC, si apoi probabil ca va trebui sa ma pregatesc pentru raidul in simpla comanda. Se cam apropie sfarsitul instructiei in zbor :)