sâmbătă, 21 iunie 2008

Povestea simplei - Partea I

Pe 17 iunie am ajuns la aerodrom pe la ora 17. Il rugasem si pe Robin sa ma insoteasca din nou, ca sa fotografieze si sa filmeze pentru blog. Si am ras pe drum pentru ca am realizat ca voi zbura prima data singur exact pe 17 iunie, ziua in care se aniversau 98 de ani de la primul zbor al lui Aurel Vlaicu (el a fost, practic, primul pilot militar roman si de aceea 17 iunie este Ziua Aviatiei Romane - sau ar trebui sa fie, pentru ca e foarte controversata data acestei sarbatori...).

Am ajuns la Clinceni exact cand YR-ANB trecea la verticala pistei venind dintr-un raid de la Craiova cu un elev. Dupa aterizare a urmat o pauza in care instructorul meu a adus o statie radio portabila de la Aeroclub iar eu am facut preflight check. Dupa ce a sosit Stelian cu statia, am urcat in avion si am inceput sa fac pregatirea cabinei.






Si am observat ca in avion erau o multime de tauni. Cred ca erau vreo 8 bucati. Asa ca am inceput sa ii vanam cu ce am apucat: cu manualul avionului, cu emergency checklist-ul...





Si a trebuit sa insistam cu vanatoarea pentru ca insectele nu se dadeau batute atat de usor...




Pana la urma am izbutit.




Si am inceput rulajul spre pista impreuna cu instructorul. Urma un zbor de incalzire, ca sa zic asa.









Am decolat, am facut un tur de pista si apoi, dupa aterizare am rulat in afara pistei si am oprit avionul ca sa sterg putin parbrizul care era ingrozitor de murdar de insecte tocate sau lichefiate :(









E greu fara stergator :)





Iata-ma, imaginea Rivex in Romania!




Apoi joaca s-a terminat. Am urcat in avion. Singur. Instructorul a venit la usa din dreapta, s-a asigurat ca totul e ok, a asezat cu un gest atent centurile de siguranta de pe locul din dreapta - un gest care mi s-a parut inutil in ordine practica dar, probabil, era unul care trada o preocupare, o emotie - si apoi a inchis usa si mi-a facut semn ca o pot bloca.

Ramas singur in cabina, am pus contactul Master, am deschis intrerupatorul pentru avionica si am cerut aprobarea pentru pornirea motorului. Instructorul, cu statia la sol, mi-a dat aprobare. Am inchis contactul pentru avionica, am pus amestecul pe rich, am dat doua sprituri cu maneta de gaze si am lasat-o la 1/8 dupa care m-am asigurat ca era liber la elice si am actionat cheia demarorului.





Motorul a pornit dupa cateva rotiri ale elicei. Apoi am deschis din nou avionica si am aprins luminile de navigatie si de rulaj. Am mai asteptat putin ca parametrii motorului sa ajunga la normal si apoi am inceput sa-mi setez altimetrele si girocompasul.




Cand totul a fost ok, am aprins luminile de rulaj si am cerut prin radio aprobarea rulajului.



Instructorul mi-a aprobat rulajul si am pornit. Eram in fata momentului pe care-l asteptam de atata vreme, la care am visat inca de cand eram copil si ma jucam calarind Yak-urile 52 pe la Bacau. Am pus gaz , mai tare la inceput, sa urnesc din loc Cessna si apoi mai domol, sa ruleze usor pe calea de rulare nu foarte neteda de la Clinceni.




La capatul caii de rulare din fata hangarelor am virat stanga spre pista 24.



Robin filma si se amuza de emotiile pe care presupunea ca le am :)

Un comentariu:

Anonim spunea...

Felicitari chiar daca abia acuma am vazut blogu tau si am citit cateva articole interesante. Treaba cu asezatul chingilor din dreapta e normala la zborul in simpla pentru a nu zbura aiurea prin cabina in cazul unor manevre mai rapide :P Eu sunt pilot planorist la Sanpetru si domnul Filip Stelian m-a tras de cateva ori cu wilga:) excelent pilot

Blog Widget by LinkWithin