Ieri am zburat si am inceput sa fac si aterizari ca lumea

Ieri am zburat, in doua reprize, o ora si jumatate. Cu 11 aterizari. Am ajuns la 12 ore fara un sfert. Deja ma simt mult mai sigur acum la aterizare. Am reusit sa inteleg ce greseam de nu reuseam sa tin panta. In principiu totul pornea de la virajul 4 in turul de pista pe care il faceam in coborare si, astfel, prindeam viteza prea mare. Stabilizam avionul pe directia pistei la peste 100 de mile pe ora si trebuia sa scad motorul si sa ridic botul ca sa incetinesc si sa pot scoate flapsul 20 de grade. Cand faceam asta, evident ca scadea viteza tare, si incepea balbaiala. Il puneam in nas sau ii dadeam motor etc. etc. etc. si nu nimeream deloc panta ideala de aterizare. Acum toate lucrurile astea au fost corectate. Mai am de facut reglaje fine la finala, sa ajung sa indulcesc coborarea exact cand trebuie de fiecare data si sa fie toate aterizarile fine. Oricum, am reusit sa le prind schepsisul si reusesc sa fac acum aterizari si cu vant lateral, si cu vant din fata si cu vant care bate din directie variabila.

Astazi am fost la Clinceni dar n-am zburat, din pacate. Jamba din bot are o problema minora la amortizor (e golit amortizorul si trebuie bagat gaz in el; nu aveau azi pompa la aerodrom). Asa ca n-avea sens sa chinuim avionul sa facem o gramada de aterizari in tur de pista si am preferat sa remedieze mecanicii situatia pana maine.

In continuare prelucrez sursele foto si video pentru surpriza promisa.