Am inceput zborul!!!

Ultima saptamana a fost foarte aglomerata pentru mine. Multa activitate la firma, cursuri teoretice si... zbor! Am ramas restant cu relatarile de la zbor si incerc acum sa scriu cate ceva.

Am inceput pe data de 6 mai in jur de ora 13 si am zburat o ora. Instructorul nostru este dl. Nicolae Virca. Suntem foarte norocosi ca avem ocazia sa invatam zborul cu un maestru te talia sa: fost mare pilot de acrobatie, instructor extraordinar si fost antrenor al Lotului national de acrobatie (pana la recenta sa pensionare de la Aeroclubul Romaniei).

Ne-am intalnit la aerodrom la Clinceni, am facut preflight check si am cerut permisiunea sa pornim motorul. Era deja incalzit pentru ca zburase un coleg de la scoala inaintea mea. Ii spusesem domnului Virca despre cele cateva sute de ore "zburate" de mine pe Cessna 172 in Microsoft Flight Simulator si surpriza mea a fost ca, fara sa imi povesteasca prea multe, dl. Virca m-a lasat - sub supraveghere, evident, sa rulez pe sol si sa aliniez avionul pe pista 24 pentru decolare. De comunicatia radio s-a ocupat el.

Am configurat avionul pentru decolare - flaps 10 grade -, am aprins lumina pentru decolare si apoi am pus gaz. Usor si apoi, prinzand viteza, gaz in plin. Evident ca am fost ajutat cu "palonier dreapta" la rulajul pe pista si cu un permanent dialog despre viteza la decolare, despre viteza de urcare etc. La inaltimea de 300 de feets fata de pista am ridicat flapsul, am stins lumina pentru decolare si am continuat urcarea, peste Lacul Mihailesti. Am urcat pana la 1500 feet si apoi am redus motorul pana la 2300 rpm, l-am lasat sa se stabilizeze cat de cat, am redus amestecul de carburant cu aer de la full rich la o proportie mai saraca in benzina si am stabilizat avionul pe nivel din trimmer. Apoi au urmat momente senzationale.

Zburand la nivel constant, domnul Virca nu mai spunea nimic. N-a mai spus nimic minute bune. Si abia in momentul acela am realizat ca pilotam singur. Aerul era destul de turbulent. Trecuseram de lac si zburam deasupra unei paduri. Trecerea de la camp la padure a fost marcata prin scuturaturi serioase ale avionului. Aerul de deasupra padurii e mai rece decat cel de deasupra campului. Dansul prin aer - destul de puternic. Dar foarte frumos. Si minute in sir am invatat, practic sa controlez avionul ca sa-si mentina cursul si inaltimea de zbor. A fost primul meu moment de dresura aviatica. Cine pe cine o fi dresat?

Am inceput apoi sa facem viraje usoare de 90 de grade. Intai dreapta. Mansa dreapta si, usor, palonier dreapta. Bila sta pe centru. Ce simplu! Am facut multe viraje asa, apoi am trecut la virajele pe stanga. Surpriza! Nu e ca in Flight Simulator. Momentul motor se simte considerabil. Ca sa faci viraje coordonate, fara alunecare pe aripa, fara sa pierzi inaltime, trebuie sa apesi destul de serios si palonierul stang o data cu inclinarea mansei in stanga. Si, din cand in cand, mai tragi si de mansa, ca sa tii botul avionului pe linia orizontului. Cu greu am reusit sa fac un viraj spre stanga corect la prima iesire... Aveam sa descopar spre sfarsitul primei ore de zbor (si mult mai bine in a doua zi de zbor, de fapt) ca greseala mea era ca stateam cu capul in cabina, cum se spune, adica stateam cu ochii in aparate in loc sa ma uit afara si sa simt avionul. Era un defect care venea, cred, de la orele petrecute in Flight Simulator. La simulator ochii sunt cei care iti dau informatii despre ce face avionul si ochii vad in special aparatura de bird. In realitate, cand zbori dupa reguli vizuale, ochii trebuie sa priveasca si afara si sa invete sa "citeasca" felul in care se misca avionul dupa cum arata linia orizontului si reperele de pe sol.

Prima ora de zbor a continuat apoi cu viraje la dreapta de 180 de grade si cu viraje la stanga de 180 de grade. Si, usor, usor, am revenit la aterizare. Am coborat din avion euforic si am luat-o la galop spre masina ca sa ajung cat mai repede la birou. Aproape era sa-l ratez pe Nicu Bita, fondatorul scolii noastre... Aripi la picioare, adrenalina etc. etc. M-am intors din drum sa-l salut in ultimul moment :)

Si inca ceva de la prima iesire cu avionul: unul dintre colegii de scoala, Dragan, a avut o idee haioasa. A adus doua semne de incepator pentru scoala de soferi - mamaligi, lamai - si le-a pus pe avion. A fost un ras general...



Miercuri 7 mai n-am mai putut zbura din motive de business. Insa am zburat joi inca o ora. Am inceput atunci sa simt si eu mai bine avionul si sa fac o semidecolare. Sau o decolare semicorecta :) Virajele nu au mai fost o problema. Am trecut la viraje de 275 si 360 de grade. Am zburat mult in zona pe la Clinceni, am schimbat diferite inaltimi. Lucrurile incepeau sa se lege. La aterizare dupa ora de zbor am contribuit si eu, cat de cat, la aterizare :) Am adus avionul in configuratia de aterizare si am ascultat sfaturile domnului Virca legat de viteza si de modul in care trebuie controlata din maneta de gaze, despre amestecul care trebuie sa fie pe full rich. Am aterizat cu un vant lateral usor si am rulat spre hangar.

Iata si un filmulet cu unul dintre colegii mei ruland pe acelasi traseu pe care am rulat si eu :)



Vineri n-am mai apucat sa zbor. Vremea n-a tinut cu mine. La ora la care trebuia sa fiu la zbor situatia meteo era ingrozitoare - ploaie puternica si grindina. Nu erau conditii de zbor VFR.

Asa ca am zburat vineri 2 ore si astazi o ora si jumatate. Ieri am zburat de dimineata de a 9 si pe la pranz iar astazi am zburat dimineata de la 8. Zborul dimineata este foarte frumos. Aerul e rece, mai dens, si se zboara foarte bine. Iar turbulentele sunt aproape inexistente. Este de vis si merita efortul de a te trezi devreme ca sa ajungi la Clinceni.

Ieri am mai exersat viraje si domnul Virca mi-a explicat cum se fac angajarile avionului. Am simulat angajari cu si fara flaps si am invatat cum se scoate avionul din acea stare. Angajarea se induce prin scaderea turatiei motorului destul de mult, sub 2000 rpm, si mansa este trasa foarte mult. Botul avionului urca mult, viteza de inaintare scade pana la zero iar viteza verticala devine negativa. Avionul cade pe coada. Este foarte importanta mentinerea avionului cu aripile orizontale (nu trebuie sa se aplece pe o parte pentru ca intra imediat in vrie si e cam nasol...). Mentinerea in echilibru trebuie facuta cu palonierul si usor cu mansa. Insa manevrele trebuie sa fie foarte fine, fara bruscari. Dupa inducerea starii de angajare, "se da peste bot" avionului - se impinge mansa - si avionul incepe sa prinda viteza in coborare. Imediat ce avionul nu mai falfaie si e stabilizat (in cateva fractiuni de secunda) se trage usor de mansa si simultan se pune gaz pentru a prinde viteza si a capata portanta. Ideal este ca aceste manevre sa se faca cu o pierdere minima de inaltime. Aceeasi tehnica e folosita si la angajarea cu flapsul scos. Exersarea acestor manevre e importanta pentru a scoate avionul dintr-o posibila situatie dificila in care ar putea aparea angajarea.

Zborul de ieri a mai cuprins si alternari de linii mai lungi cu viraje de diferite tipuri, unele foarte inclinate, viraje rapide, viraje stranse. Am inceput astfel sa simt avionul si sa il stapanesc la un nivel rezonabil, zic eu.

Astazi, insa, am zburat 1 h 25 min. Am inceput sa simulam turul de pista, cu virajele 1, 2, 3, 4. Am invatat reperele vizuale pentru elementele turului de pista la Clinceni atat pe directia 06 cat si pe directia 24 (casele de peste lac, CET-ul, silozul, soseaua spre Alexandria etc.) Am si facut doua aterizari si am simulat alte doua. Si am executat si eu, asistat de domnul Virca, angajari cu flaps si fara flaps. Este foarte cool senzatia de cadere in gol :)

Am intampinat, insa, astazi si probleme. Viteza mea de reactie nu a fost cea mai buna mai ales in fazele de pregatire a aterizarii. Si asta pentru ca in ultimele 3 zile am acumulat o oboseala destul de mare (si mult prea multe ore de nesomn - iar lipsa de somn e chiar foarte periculoasa...). De aceea am si preferat sa nu fac astazi decat o singura iesire la zbor, sa nu ard benzina aiurea daca eram obosit si nu puteam asimila si executa suficient de bine anumite lucruri.

Una peste alta, am adunat pana acum senzatinala experienta de 5 ore si 25 de minute de zbor :) Si entuziasmul e la cote inimaginabile :)