Zbor de toamna

Sambata, in pofida scepticismului multora care nu se pricep cat de cat la meteorologie dar au opinii despre vreme, am mers la zbor la Clinceni. A fost ceata dimineata dar dupa pranz a inceput sa bata vantul destul de tare si s-a risipit.

Am facut 8 ture de pista, de antrenament, pentru ca vara asta am zburat preponderent in raiduri iar in ultima luna nu prea mai urcasem in avion.



Intrucat YR-SFS este indisponibil tehnic, am zburat cu YR-SES, Cessna 172 N. Am simtit, insa, frustrarea ca e mult mai lent decat Cessna 172 RG. Ma invatasem cu mai binele :)



Vantul a fost destul de tare, cum spuneam, spre 12-15 noduri si mi-a dat ocazia sa exersez aterizari cu vant lateral insa nu chiar perpendicular pe axul pistei. Am zburat insotit de Bogdan Martin si as fi vrut sa fac si cateva aterizari cu vant de spate si niste cazuri speciale, insa n-am mai avut cum intrucat era activitate intensa cu planoarele care decolau la mosor, doua ULM-uri faceau ture de pista si un IAR 46 facea zboruri de examen. Iar la start era cineva care ori nu avea experienta suficienta, ori era plin de rea-vointa.



Dupa una dintre turele de pista am cerut decolarea in continuare dar nu mi-a fost aprobata pentru ca nu cazuse inca pe pamant cablul de la mosorul care lansase un planor. Am franat, am iesit pe calea de rulare si am rulat spre capatul pistei 06. Fiind vant foarte puternic de fata, am cerut intrarea si alinierea pe la jumatatea pistei. Aveam loc sa decolez lejer de acolo cu vantul acela. Startul nu a aprobat. Mi-a indicat sa rulez la T. Am pus gaz si am mers mai departe. Cum ma apropiam de locul de intrare pe pista in zona T-ului am vazut ca pe panta de aterizare era un ULM. Brusc aud in casti "SES aprob intrarea, alinierea si decolarea" si imediat dupa aia "grabiti decolarea SES. Avem avion pe finala". L-am injurat in gand pe individul de la trafic. Nu ma lasase sa decolez de la jumatatea pistei unde o puteam face lejer, m-a pus sa rulez pana la T ca sa aiba de ce sa ma grabeasca sa decolez cu avion in spate... Aberant...



Un alt moment idiot, simptomatic pentru brambureala specifica traficului de aerodrom de la Clinceni, s-a intamplat inainte de ultima tura de pista. La virajul 3 pentru pista 06, in mijlocul lacului, am cerut aprobare pentru aterizare. Mi-au dat-o, cu esalonare. Era un planor in tur de pista (planoarele fac turul de pista mai scurt si nu era, practic, in aceeasi zona in care zburam eu). Am mers catre virajul 4, cu planorul la vedere. Am executat la virajul 4 un orbit / viraj de 360 de grade si am intrat pe finala. Cand eram deja axat, in casti aud un ULM care era la virajul 3 si cere aprobare de aterizare. I se da clearance dar cu esalonare. Pilotul respectiv confirma. In scurt timp l-am vazut venind din dreapta mea, la ora 2, putin mai sus. Si vad ca brusc intra pe finala, in fata mea, si se axeaza. Cei de la trafic il intreaba ce intentii are dar pilotul de ULM nu a raspuns si si-a continuat apropierea de pista. Am anuntat ratarea si am mai executat un viraj de 360 de grade dupa care am revenit pe finala si am aterizat.

Filmul acestei intamplari puteti sa-l vedeti mai jos. La minutul 2:45 se vede, la full screen, ULM-ul care intra pe finala bagandu-se in fata mea.



Dupa aterizare am alimentat avionul si am decolat spre Ghimbav. Intrucat am plecat de pe un aerodrom aflat in spatiu aerian de clasa G catre un alt aerodrom aflat in spatiu de clasa G si nu aveam de gand sa intram in nici un CTR pe traiect, nu a mai fost nevoie de plan de zbor. Am folosit doar numarul de referinta de la COAP si am intrat in legatura, dupa decolarea de la Clinceni, direct cu Onyx Control (armata). Evident ca pentru asta a trebuit sa mergem mai intai direct pana la VOR-ul de la Floresti, cu maximum 1000ft dupa QNH, ca sa ramanem in afara CTR-ului Baneasa iar apoi am zburat in afara CTR-ului Otopeni, fara sa depasim pana la Strejnic 1500ft dupa QNH.



Dupa Ploiesti am inceput sa urcam. Si atunci am simtit din plin ca avionul nu trage la fel ca YR-SFS. Cessna 172 N are doar 160 CP, elice cu pas fix, tren neescamotabil... In plus, avionul era greu: aveam plinul cu benzina facut si, in afara de mine si de Bogdan, in avion mai era si prietena mea Ana care a facut poze pana s-a terminat acumulatorul la aparatul ei. Adica putine :) Dar culorile de toamna se vad foarte frumos.



















Pe la Comarnic am fost nevoit sa fac un S mai larg ca sa apuc sa prind suficienta inaltime sa trec peste coama de munte din poza de mai sus.

La Brasov am ajuns dupa o ora. Am trecut peste Tampa, peste Piata Sfatului, la inaltimea regulamentara, si apoi am mers direct la aerodrom. In aer mai erau doua avioane AN2 care urmau sa lanseze parasutisti. Era Campionatul National de Parasutism. Asa cum aveam sa aflam putin mai tarziu, era ultima lansare a zilei. Am mers repede la aterizare.

Dupa aterizare am facut back track, timp in care parasutistii au ajuns cu totii pe pamant. Am reintrat si am decolat rapid, cu doar 600m de pista in fata. Nu am mai rulat pana la capat pentru ca era foarte tarziu si riscam sa iesim din regimul de zbor VFR.

Dupa decolare am facut o trecere la verticala pentru salut si am plecat spre oras. Deasupra fostei fabrici IAR (actualmente Tractorul) am facut cateva viraje largi de 360 de grade pentru a lua inaltime si am pornit spre Valea Prahovei. Era deja ora 17.00 si soarele incepea sa se ascunda dupa Bucegi. Pe langa Postavarul incepeau sa se formeze turbulente. A dansat usor avionul dar nimic special. Incet incet a prins inaltime si am trecut in Muntenia, unde incepea sa se inrautateasca vizibilitatea.

De pe la Sinaia, unde aveam 6700 ft, am pus avionul pe o panta de coborare cu 2-3 sute de ft pe minut, si am bagat mai mult gaz ca sa marim viteza. Ne-am indreptat spre VOR-ul de la Floresti. Parea ca nu mai ajungem odata... Ne temeam ca nu vom reusi sa aterizam la 18.15, ora limita la care era obligatoriu sa fim la Clinceni. Vantul foarte puternic de fata ne tinea pe loc. Aveam un ground speed de circa 80 de noduri. Iar IAS era de 110-120 kt. Vant, nene, nu gluma!...

Taras-grabis am ajuns la Floresti cu 1000ft dupa QNH. Am trecut autostrada si am gonit spre Clinceni. Am aterizat la tanc astfel incat sa nu ne luam mustrare pentru depasirea timpului legal pentru zborurile VFR. Am invatat, insa, ca e bine sa-ti lasi toleranta la timing mai mare cand planifici zborurile spre sfarsitul zilei. Nu stii niciodata cum ai bafta sa te tina pe loc un vant de 40 de noduri...