Restante de asta vara - raid Tuzla-Strejnic

Evident ca daca am lalait-o si n-am mai postat povestea raidurilor de asta vara ele, in mintea mea, au expirat.

Asa ca, din amintiri si cu ajutorul imaginilor o sa postez acum, pe scurt, povestea raidului Tuzla-Strejnic.

6 iulie. Competitia FAI WEAF de la Mamaia s-a terminat. Lumea incepe sa plece. Era timpul pentru inca un raid.

Am plecat, insotit de Bogdan Martin, catre Strejnic. Decolati de la Tuzla, am facut un tur de pista cu trecere la joasa inaltime ca sa salutam inimoasa echipa de pe aerodrom, apoi am iesit din zona de aerodrom si ne-am indreptat catre Medgidia si micuta localitate Dunarea. Am trecut fluviul, am intrat cu "baietii de la armata" de la Borcea care ne-au alungat pur si simplu din TMA-ul lor dupa ce am tras de ei sa raspuna pe frecventa timp de mai bine de 20 de minute (am fost ajutati si de pilotii unuia dintre elicopterele SMURD, aflat in zona, care au facut relay-ul pentru noi... fara succes, se pare...). Cand au intrat pe frecventa, intr-un tarziu, militarii ne-au vorbit destul de agresiv, in mod nejustificat. Zborurile lor in TMA erau cu niste elicoptere iar noi eram la sud de Tandarei... departe de zona pe care o puteau atinge instantaneu Pumele lor... dar se pare ca asta e mentalitatea "organelor" in tara asta...

Am trecut deci Dunarea...



...si am ajuns pe la Slobozia.



Apoi ne-am indreptat usor, usor, catre Ploiesti.







Am stat cu ochii dupa fostul aerodrom militar de la Alexeni. Si l-am gasit, intr-un tarziu. Greu vizibil in culorile verii. Mai fusesem pe acolo pe sus cu Filip Stelian cu YR-ANC in august 2008.











Apoi, incet, incet ne-am apropiat de Barcanesti si am inceput sa vedem de sus "autostrada" Bucuresti-Brasov. Cam in aceeasi perioada Boc, Prim Ministrul, saracu' spunea ca va fi gata respectiva artera pana la sfarsitul lui 2010. Hahaha!... S-a contramandat intre timp :)















In cele din urma am ajuns la Strejnic. Am intrat la verticala, apoi am facut un tur de pista si am aterizat pe noua pista asfaltata. Fiind foarte scurta, precizia la aterizare este foarte importanta.







Am baut o cafea la cantina Academiei de Aviatie Civila si apoi am plecat spre YR-SFS. Avionul ne-a asteptat, intre timp, cuminte pe platforma aerodromului de unde toate aeronavele Academiei plecasera in raid.







Hangarul era gol.



Am luat-o la pas spre avionul care statea frumos la soare pe platforma.






Am decolat, am executat 5 ture de pista de antrenament pentru aterizarea pe pista de asfalt si apoi am plecat spre Clinceni.

Traiectul nostru in acest raid a fost cam asa: