Pana luni nu mai am cum sa zbor :(

Din motive de agenda hiper-incarcata in agentie, nu am mai apucat aseara sa ma programez la zbor si azi stau la sol. Avionul e plecat in raid la Tuzla si se intoarce prea tarziu ca sa mai apuc sa zbor.

Maine e totul rezervat de catre colegii mei iar duminica nu se zboara. Abia luni mai apuc :(

O noua zi de zbor

21 de ore si un sfert. Asta este numarul de ore adunate pana in acest moment. Astazi am mai adaugat ultima dintre aceste ore. Am facut 10 ture de pista dintre care 8 singur. Doua le-am facut cu instructorul, probabil ca sa se lamureasca daca m-am trezit sau nu pana la ora 10.30 cand am decolat. Pentru ca stia ca nu sunt deloc matinal si dimineata mi se leaga mainile si picioarele :)

Astazi a fost o zi foarte interesanta pentru zbor. Destul de cald si cu atmosfera turbulenta. Vantul a fost predominant din 050 cu aproximativ 5 mps. Asa ca am decolat de pe 06. Practic au fost primele mele ture de pista la simpla pe sensul celalalt de decolare. Pana azi numai de pe 24 zburasem singur. Insa vantul a fost variabil si dintr-un spectru de directii destul de larg. Asa ca o data decolam cu vant lateral dreapta, o data cu stanga. La aterizare - la fel. Si avea si intensificari bruste in zona pistei. Asa ca astazi m-au trecut putin toate transpiratiile cand m-a umflat brusc, inainte de touchdown, si apoi mi-a scazut viteza repede si l-am pus putin mai tare pe pista. Nu foarte tare, dar mai dur decat ar fi trebuit. In fine, a fost, totusi, ok.

Ce mi-a placut azi a fost ca nu am avut doua aterizari sau doua decolari la fel. Era atat de schimbator vantul sub raportul directiei si intensitatii, mai ales conjugat si cu inaltimea fata de pista, incat nici un element din turul de pista nu mai era rutina. Pe latura mare, doar, pe la virajul 2, era ceva constant: se formase o termica si te umfla rau de tot. Pana sa saracesti amestecul si sa scazi gazul ca sa ramai la 600 de ft pentru a intra pe latura mare te si trezeai la 700 de ft, desi mansa era acolo unde stiam ca trebuie s-o tin.

Una peste alta, o zi interesanta la aerodrom. Maine nu zbor fiindca avionul pleaca in raid si are si o misiune foto. Asa ca abia vineri voi continua.

Avionul a fost reparat

Problema de la fisele acumulatorului a fost rezolvata inca de ieri. Astazi n-am zburat pentru ca nu sunt deloc matinal si colegii mei zburat foarte de dimineata. Problema cea mare zilele astea este temperatura extrem de ridicata. Se face extrem de cald pe aerodrom si mai ales in avion. Nu are aer conditionat, nu avem voie sa deschidem geamurile... e cam greu. Asa ca va trebui sa fac si eu un efort bioritmic sa ajung macar pe la ora 10 la aerodrom miercuri pentru ca altfel nu mai apuc sa zbor deloc pe caldurile astea. Deja de la ora 11 nu se mai poate face nimic. Si nici pe la 19.00 nu e suficient de rece. Asa ca ziua de zbor se reduce la 3 ore :(


Pana cand voi reveni cu stiri de la scoala, postez un filmulet despre o aterizare de urgenta a unui Cessna 172 pe o autostrada din Statele Unite. Avionul a avut o pana de motor (piston spart, se pare) si a aterizat in plin trafic pe autostrada fara sa aiba nici o problema. Mecanicii au intervenit la motor acolo, pe autostrada, si apoi avionul a decolat din nou cu sprijinul politiei care a oprit cateva minute traficul.


Iata si filmul decolarii.

Se pare ca am ghinion azi

Nu mai merg la Clinceni. Din nou o mica defectiune la avion. O borna a bateriei are problema si nu zburam. Sper sa se remedieze rapid.

Pe 19 si 20 nu am zburat

Din motive de conditii meteo nefavorabile, nu am zburat in aceste doua zile. Nu au fost conditii ingrozitoare, insa daca tot zbor la simpla si sunt incepator, nu avea sens sa ma expun aiurea. Oricum, la Clinceni pe 19 s-a zburat cu planorul si numai eu, incepator la simpla, mai lipseam din peisajul aglomerat.
Maine voi merge la Clinceni daca nu intervine ceva neprevazut.

Povestea simplei - Partea II

Am cerut apoi intrarea pe pista 24 si alinierea. Dupa aprobare, in timp ce intorceam avionul si il asezam pe directia pistei, am tras cu ochiul spre scaunul din dreapta. Chiar era gol :) Apoi am aruncat ochii spre parametrii motorului. Temperatura la ulei, presiune. EGT, amperaj, totul ok. Am coborat flapsul la 10 grade. Am aruncat un ochi spre spatele avionului, spre maneca de vant. Vant usor din dreapta. Deci sa am grija cu palonierul. Si m-am mai uitat inca o data pe parametrii motorului. Si l-am si ascultat. Totul era ok. Cand eram cu instructorul trebuie sa recunosc ca nu ma uitam atat de des la indicatoarele de pe partea dreapta (cele cu parametrii motorului). Acum eram singur si nu mai era de joaca. Sau aproape singur. In ultima clipa am vazut ca aveam, totusi, un pasager: un taun nu decedase si zbura din nou prin cabina. Prea tarziu ca sa ma mai apuc de vanatoare. Trebuia sa decolez. Poate ca nu-mi dadeam eu seama dar el era albinuta mea norocoasa :)

Aprind lumina de decolare/aterizare si cer permisiunea de decolare. Soarele imi bate in fata, destul de puternic. Ce bine ca am sters parbrizul! N-as fi vazut mare lucru la aterizare... Instructorul aproba decolarea. Pun gaz din plin si ascult motorul. Suna cursiv. Trag cu ochiul la parametrii motorului. Totul ok. Avionul urca in viteza. 30, 40, 45 mile pe ora. Efectul momentului elicei se simte si tin avionul pe directie din palonier. Mansa este trasa, ca sa nu stresez jamba in denivelarile de pe pista de iarba. Avionul incepe usor usor sa vrea sa urce. Viteza creste la 60 si trag usor mai mult de mansa. Avionul se ridica. Sirena care te avertizeaza ca esti in preajma vitezei de angajare suna usor, cum e si normal. Zburam singur! Fac un scurt palier ca sa prind viteza dar continui sa il tin si din palonier putin pentru ca e vant din dreapta. Am deja 80 de mile si incep sa urc iar. Lupt cu vantul lateral care vrea neaparat sa ma mute din ax. 100 de picioare. Ma uit pe geam si vad hangarele lui Prigoana pe dreapta. Apoi arunc iar ochii la parametrii motorului. A cata oara? Eram singur si eram pe cont propriu, fara inca o pereche de ochi care sa ma ajute si trebuia sa ma comport ca la carte.












300 de picioare. Ridic flapsul si, simultan, intru in virajul 1. Mentin viteza la 80 de mile pe ora si urc pana la 600 de picioare. Vantul ma impinge acum si se simte asta si din sunetul facut de elice/motor. La 600ft scad turatia la motor la 2200 rpm si mai saracesc amestecul. Parcurg toata latura crosswind pana la virajul 2 si ma uit in dreapta peste lacul Mihailesti. Apoi spre stanga, peste Cornetu.




Apoi intru in virajul 2 si merg paralel cu pista, pe latura mare. Brusc, o termica ma ridica destul de tare. Urc cu aproape 500ft/min. Ce naiba? Trebuie sa stau la 600ft. Imping putin mansa. Avionul se incapataneaza sa urce. Il astept. Trebuie sa ai rabdare cu el. Probabil ca solul e foarte incalzit in zona pe care o survolam. Aveam deja peste 700ft. Am redus putin motorul si am inceput sa cobor. L-am stabilizat apoi la 600ft si am continuat spre virajul 3.





In dreptul silozului de la intrarea in Bragadiru am cerut aprobarea pentru aterizare.




Intre timp, la sol, Robin il intreaba pe instructor daca are emotii si daca are incredere in mine. Evident ca avea incredere, ca altfel nu m-ar fi lasat :)



Stelian imi da aprobarea de aterizare si isi aminteste ca eram stresat cu o zi inainte, cand n-a avut statie ca sa ma lase sa ies la simpla :) Ei, doar nu o sa-l credeti ca tremuram... Nu tremuram :)



Dupa ce am primit aprobarea de aterizare am luat viraj stanga si am redus motorul la 2000 rpm si am coborat spre 500ft inaltime si am facut virajul 4, de inscriere pe directia pistei. Am aprins luminile de aterizare, am tras usor de mansa sa scad viteza sub 100 mile pe ora si am coborat flapsul la 20 de grade slabind si mansa ca sa compensez scaderea de viteza. Apoi am inceput sa il pun pe panta de aterizare. Se zarea T-ul destul de bine. Instructorul mi-a dat ultimele sfaturi.



Eram mai usor pentru ca era aievea: eram singur in avion. Eram concentrat si vroiam sa fac o aterizare perfecta. Vantul batea din fata dar si cu o componenta laterala si ma tot muta spre stanga axului pistei. Ma luptam cu el sa tin avionul in ax. Palonier dreapta, aripa dreapta inclinata. In dreptul drumului de acces la aerodrom am taiat gazul de tot. Aveam 80 de mile pe ora si deja trebuia sa incetinesc. Am asteptat sa scada viteza dar cu ochii pe T. Solul se apropia repejor si am inceput filajul. Asa e, a fost mai lung. Eram singur si mai usor. Filand, viteza a inceput sa scada si am inceput sa simt ca incepe sa se afunde usor. Atunci am inceput sa trag de mansa lent, cursiv si hotarat. Am pus avionul pe pista asa cum am invatat: cu mansa in piept. Am rulat apoi mai mult fara sa franez. Nu imi place sa-l chinui franand pe iarba. Instructorul imi spune sa intorc si sa ma duc la locul de decolare. Ii confirm cererea, ridic flapsul la 10 grade si rulez.




Am cerut aprobarea de decolare...




...si am decolat a doua oara.




Am facut turul de pista. Cred ca va dati seama ca chiuiam (iuhuuu, yes! yees!! etc.) la 600ft inaltime... dar fara sa emit pe statie, evident :)




Am cerut aprobarea regulamentara la virajul 3...




...si am aterizat. La sol cineva incerca la cale un ultrausor, asa ca pe sunetul filmului e zgomotul unui motor turat. A doua aterizare, insa a fost cam pe 3 puncte. Adica nu am tinut botul avionului suficient de sus cand am aterizat.




Am mai facut un tur de pista si am aterizat din nou. Tot pe 3 puncte... Eram deja obosit.




Si apoi a fost momentul opririi. Stelian m-a felicitat. Eu pluteam, evident. Si Robin mi-a intins mana din spatele camerei. Apoi a venit si domnul Nicolae Virca, primul instructor cu care am urcat in avion. Acum el ii instruieste pe ceilalti colegi ai mei care zboara pe YR-ANC, celalalt Cessna de la noi de la scoala.
De ciulini am scapat pentru moment :) Poate si pentru ca nu era decat unul amarat pe care l-am zarit eu acolo, pe loc, pe pista.



Emotii? Au fost. Dar a fost atat de frumos incat bucuria de a te afla singur in aer a fost incomparabil mai mare decat stresul. Am fost foarte concentrat dar am reusit sa ma si bucur de moment.

Apoi si Robin si-a primit recompensa "in natura" pentru munca de fotograf si operator. Doua ture de pista cu instructorul meu. Iata si povestea lui.

Imaginile din aer sunt din cele doua ture de pista ale lui Robin. Eu n-am avut cum sa fac poze de sus.

Ziua ne-am incheiat-o alimentand avionul pentru a doua zi si mutandu-l la locul de parcare. A fost un zbor pe care, probabil, nu-l voi uita.

Povestea simplei - Partea I

Pe 17 iunie am ajuns la aerodrom pe la ora 17. Il rugasem si pe Robin sa ma insoteasca din nou, ca sa fotografieze si sa filmeze pentru blog. Si am ras pe drum pentru ca am realizat ca voi zbura prima data singur exact pe 17 iunie, ziua in care se aniversau 98 de ani de la primul zbor al lui Aurel Vlaicu (el a fost, practic, primul pilot militar roman si de aceea 17 iunie este Ziua Aviatiei Romane - sau ar trebui sa fie, pentru ca e foarte controversata data acestei sarbatori...).

Am ajuns la Clinceni exact cand YR-ANB trecea la verticala pistei venind dintr-un raid de la Craiova cu un elev. Dupa aterizare a urmat o pauza in care instructorul meu a adus o statie radio portabila de la Aeroclub iar eu am facut preflight check. Dupa ce a sosit Stelian cu statia, am urcat in avion si am inceput sa fac pregatirea cabinei.






Si am observat ca in avion erau o multime de tauni. Cred ca erau vreo 8 bucati. Asa ca am inceput sa ii vanam cu ce am apucat: cu manualul avionului, cu emergency checklist-ul...





Si a trebuit sa insistam cu vanatoarea pentru ca insectele nu se dadeau batute atat de usor...




Pana la urma am izbutit.




Si am inceput rulajul spre pista impreuna cu instructorul. Urma un zbor de incalzire, ca sa zic asa.









Am decolat, am facut un tur de pista si apoi, dupa aterizare am rulat in afara pistei si am oprit avionul ca sa sterg putin parbrizul care era ingrozitor de murdar de insecte tocate sau lichefiate :(









E greu fara stergator :)





Iata-ma, imaginea Rivex in Romania!




Apoi joaca s-a terminat. Am urcat in avion. Singur. Instructorul a venit la usa din dreapta, s-a asigurat ca totul e ok, a asezat cu un gest atent centurile de siguranta de pe locul din dreapta - un gest care mi s-a parut inutil in ordine practica dar, probabil, era unul care trada o preocupare, o emotie - si apoi a inchis usa si mi-a facut semn ca o pot bloca.

Ramas singur in cabina, am pus contactul Master, am deschis intrerupatorul pentru avionica si am cerut aprobarea pentru pornirea motorului. Instructorul, cu statia la sol, mi-a dat aprobare. Am inchis contactul pentru avionica, am pus amestecul pe rich, am dat doua sprituri cu maneta de gaze si am lasat-o la 1/8 dupa care m-am asigurat ca era liber la elice si am actionat cheia demarorului.





Motorul a pornit dupa cateva rotiri ale elicei. Apoi am deschis din nou avionica si am aprins luminile de navigatie si de rulaj. Am mai asteptat putin ca parametrii motorului sa ajunga la normal si apoi am inceput sa-mi setez altimetrele si girocompasul.




Cand totul a fost ok, am aprins luminile de rulaj si am cerut prin radio aprobarea rulajului.



Instructorul mi-a aprobat rulajul si am pornit. Eram in fata momentului pe care-l asteptam de atata vreme, la care am visat inca de cand eram copil si ma jucam calarind Yak-urile 52 pe la Bacau. Am pus gaz , mai tare la inceput, sa urnesc din loc Cessna si apoi mai domol, sa ruleze usor pe calea de rulare nu foarte neteda de la Clinceni.




La capatul caii de rulare din fata hangarelor am virat stanga spre pista 24.



Robin filma si se amuza de emotiile pe care presupunea ca le am :)

PE 17 IUNIE AM IESIT LA SIMPLA!!!!!!

La fel ca Aurel Vlaicu in 1910, ieri, pe 17 iunie am iesit si eu la primul zbor in simpla comanda :) Este greu de spus in doua vorbe cat de frumos a fost. Voi incerca, totusi, sa povestesc cum a fost in post-ul urmator si voi ilustra povestea cu materialele filmate de colegul meu Robin caruia ii multumesc frumos pentru filmare si fotografii. Pana atunci trebuie sa selectez imagini si sa urc pe youtube filmulete si asta ia timp...

Astazi am zburat din nou. Doua ore, incepand de la 12. Un tur de pista cu instructorul, 9 ture de pista in simpla comanda si apoi o mica excursie in zona aerodromului Clinceni.



Am decolat de la aerodrom de pe pista 24 spre Mihailesti, ne-am urcat la 1000ft, am virat dreapta, am mers pana la Bolintin, si apoi ne-am intors, de-a lungul autostrazii Bucuresti-Pitesti, pana in zona podului peste soseaua de centura. Am virat apoi dreapta spre Domnesti si Bragadiru. Dupa ce am lasat in dreapta aerodromul, ne-am indreptat spre Magurele. Am trecut la travers de facultatea de Fizica si am zburat catre Jilava. Deasupra inchisorii am facut niste viraje ca sa vedem mai bine fortul in care e localizata puscaria. In cele din urma ne-am indreptat spre aerodrom, trecand in apropiere de 1 Decembrie si survoland inca o data Mihailestiul, lacul Mihailesti si Cornetu.

Pana acum am adunat 20 de ore si un sfert dintre care aproximativ 1 ora si 50 de minute in simpla comanda.

Ieri am zburat... tot cu instructor

Pentru ca la Aeroclub era zi libera si nu exista nici o statie radio portabila, instructorul meu, Stelian Filip, nu a avut cum sa ma lase la simpla. Asa ca am zburat din nou insotit si am exersat ture de pista cu simulare de pana de motor si venire la aterizare cu motorul la relanti.
Am exersat engine failure si in urcare pe upwind, si dupa virajul 1, si dupa virajul 2, pe latura mare/downwind. Secretul este ca atunci cand motorul tace sa pui avionul in bot ca sa prinda viteza si apoi sa-i mentii 80 mile pe ora (viteza optima de planare) si sa te indrepti cat mai rapid spre pista sau sa cauti un loc de aterizare fortata.
La decolare, daca tace motorul pana la inaltimea minima de siguranta (300ft fata de pragul pistei) nu faci alceva decat sa-l pui in bot sa prinda viteza suficienta si il aterizezi direct in fata, pe cel mai bun teren pe care ai vreme sa-l asezi.
A fost cu mine la Clinceni si colegul meu Robin care a facut fotografii si a si filmat cate ceva din "evolutia" mea. Am zburat o ora si jumatate si pana acum am adunat 17 ore si un sfert.

Iata si cateva imagini si filmulete facute ieri de catre Robin.

"Turnul Clinceni, YR-ANB, aprobati pornirea motorului!"



"YR-ANB aprobati rulajul!"






"YR-ANB aprobati alinierea la pista 24!"



"YR-ANB, cabina pregatita, totul normal, aprobati decolarea!"





In virajul 1



Pe latura mare, la 600ft.



"Alpha November Bravo la Virajul 3, aprobati aterizarea!"









Touch and go.





Viraje







"Coada" la pista 24. YR-5016, un Zephir2000, asteapta sa se alinieze dupa aterizarea mea



Touch...



...and go



Apoi a decolat si Zephir-ul si a luat cap de Giurgiu



Simulare de aterizare cu pana de motor survenita pe latura mare





Simulare de aterizare cu pana de motor survenita dupa virajul 1. Aterizarea s-a facut cu vantul din spate si nu a fost cu touch down ci am dat gaz inainte de a pune rotile si am decolat mai lin, cu flapsul la 20 de grade.



Din nou Touch and Go









Sperietura lui Robin. Dupa ce am aterizat avionul, instructorul a preluat comenzile si a facut o decolare cu dedicatie speciala pentru colegul meu de la camera :)



Dupa o ora si jumatate de zbor, aterizarea si rulajul la platforma hangarului.



Asta a fost ziua de ieri. Astazi, daca nu mai intervine ceva - ca tot au intervenit diverse lucruri in ultima vreme :) - o sa ies la simpla. Voi reveni cu imagini si povesti.