Zbor la limita Visual Meteorological Conditions

Zbor la limita Visual Meteorological Conditions. In tur de pista, desigur. Asta a fost lucrul cel mai palpitant pe care l-am facut vineri la Clinceni, in afara de cazuri speciale si ture de pista.

La sosirea mea la aerodrom, pe la ora 14.00 local, vremea era foarte buna. Era aer cetos, dar vizibilitatea era foarte buna. Aveam in intentie sa mai fac niste cazuri speciale asistat de Bogdan Martin, ca tot nu le mai repetasem de multa vreme.





















Am inceput cu vreo trei ture de pista si, cand s-au mai rarit ULM-urile din aer, am inceput sa simulam pene de motor in diferite momente ale turului de pista.

Am inceput cu pana pe panta de aterizare. Si simularea am facut-o cu motorul oprit, cum nu se face in scoala. Se simte foarte tare diferenta intre planarea cu motorul in windmill si planarea cu motorul oprit de tot. Avionul pierde mai repede inaltime cand elicea e oprita. Rezistenta la inaintare e mult mai mare.

Am simulat penele respective inclusiv cu procedura de inchidere a robinetului de benzina, a magnetourilor si a contactului electric general. A fost pentru prima data cand am efectuat pe viu intreaga procedura din checklist si nu doar venirea la aterizare cu motorul "la ralanti".

Dupa exercitiile respective am simulat pene de motor in decolare la diferite inaltimi: 200ft (cu flapsul coborat), la 300ft si la 500ft. Si am executat procedurile de caz special in fiecare dintre situatii.

In felul asta am "verificat" inca o data, cu mana mea, gradul de libertate in a manevra avionul Cessna 172N catre un loc de aterizare fara motor pe care ti-l permite fiecare dintre cele trei inaltimi: la 200ft AGL cu flapsul coborat poti face doar viraj mic, maxim 20 de grade stanga-dreapta fata de axul pistei, la 300ft, cu flapsul ridicat, viraj de maximum 90 de grade stanga sau dreapta, iar de la 500ft AGL cu flapsul ridicat poti sa intorci avionul inapoi catre pista, prin manevre precise si hotarate, cu sanse maxime de a prinde pista.

Dupa exercitiile cu penele de motor simulate am venit la aterizare pentru o scurta pauza ca sa verific si ce se filmase pe camera pe care o montasem in cabina. O montasem, o deschisesem dar, am constatat cu tristete, uitasem sa apas si pe REC :)

Pe timpul pauzei, vizibilitatea pe aerodrom a scazut extrem de tare. Majoritatea avioanelor au ramas la sol. Am decolat din nou, totusi, cu camera pornita de asta data, pentru a exersa zborul in tur de pista in conditiile astea extreme. Nu stii niciodata cand esti in situatia sa aterizezi in conditii meteo la limita limitei iar la scoala nu se exerseaza asa ceva.

Dupa cum se vede din filmuletele de mai jos, turele de pista au fost extrem de scurte, latura mare fiind apropiata de pista, pentru a nu pierde contactul vizual cu terenul de zbor. Iar inaltimea turului de pista nu a mai fost una standard ci ne-am aflat mai aproape de sol, la inaltimea de siguranta, sub plafon. Am facut patru aterizari si ne-am oprit pentru ca nu am vrut sa fortam lucrurile. Incepea deja sa nu se mai poata vorbi despre conditii meteo specifice zborului VFR. Imi pare rau pentru camera care sta aplecata usor spre dreapta. Era singura pozitie in care am putut s-o fixez cat de cat...








Fotografiile de mai sus au fost facute de Dan Goldenblum, www.yankeeromeo.ro, elev PPL(A) la Special Air Services, in prima parte a zborului meu, cand se mai vedea cat de cat ceva prin obiectiv. Ulterior, el n-a mai apucat sa mai zboare vineri din cauza scaderii vizibilitatii.