In urma unei suferinte prea grele chiar si pentru un pilot de vanatoare, a plecat dintre noi, in noaptea dintre 9 si 10 februarie, unul dintre cei mai respectati aviatori militari romani, indragostit de aviatie cum despre putini zburatori se poate spune. Atat de mult incat a inceput sa scrie pentru a impartasi si altora din experienta de pilot si din trairile pe care le-a avut la mansa Mig-ului. A publicat doua carti si sute de articole, a avut un site web dedicat pilotilor de Mig 21 si nu numai - www.pilotmig.com -, si un blog inceput in 2007 si incheiat prematur... Iata cum isi descria, de fapt, singur, identitatea sa, pe profilul blogului sau http://pilotmig.blogspot.com/
"BERBUNSCHI DUMITRU, 45 DE ANI. Brevetat ca "pilot militar" în august 1986. Repartitie în Regimentul 86 Aviatie Vânatoare - Borcea, Jud. Ialomita. În anul 1993 devine "pilot militar clasa I pe avioane supersonice de vânatoare", iar în 1996 „instructor de zbor" pe MiG 21, în toate conditiile meteorologice, ziua si noaptea. A zburat aeronavele: I.A.R. 823, L 29 Delfin, L 39 Albatros, MiG 21 Clasic, MiG 21 LanceR, acumulând 1300 ore de zbor. Din 1987 publica diferite scrieri. Câstiga doua premii I în concursuri ale saptamânalului "Observatorul Militar" si continua sa scrie articole de specialitate (peste 250) si eseuri în presa militara si în alte reviste: "Obsevatorul Militar", "Cer senin", "Top Gun", "Pentru Patrie", etc. În 2001 publica volumul "Semne de cer senin", apoi "Radacini de zbor" in anul 2006. A realizat emisiuni radio pentru "Ora Armatei" si Radio România Tineret. Din 2005 este redactor sef al publicatiei „CER SENIN" editata de Fortele Aeriene Române, având gradul de comandor."
Prin Dumitru Berbunschi, Foozie, cum ii spuneau prieteni sai, dispare un aviator cu totul special si pleaca dintre noi un om care a stiut sa scrie pagini de aviatie adevarata la mansa avionului dar, la fel de bine, sa zboare cu farmec printre cuvinte, in traditia romaneasca a unor aviatori-scriitori, nu multi, si, din pacate, si din ce in ce mai putini.
Dumnezeu sa-l odihneasca...
miercuri, 11 februarie 2009
A murit Dumitru Berbunschi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
8 comentarii:
Ma numesc Mariana Parvu,nascuta la Fetesti,Ialomita acum stabilita in italia.Foozi pentru mine a fost fratele pe care niciodata nu l-am avut.Sunt distrusa de durere,a fost persoana de la care am invatat multe lucruri si pe care am admirat-o foarte mult,pentru felul in care s-a dedicat carierei militare,scrisului si familiei lui care erau cele mai importante in aceasta lume,Roberta sotie si Anuca fiica,asa cum el o alinta.Dragul meu Foozi o sa-mi lipseasca intalnirile la un gratar sub umbrarul lui nea Mitica si partidele de pescuit....Ne-ai parasit prea devreme si te-ai innaltat spre cer,cerul de care ai fost mereu indragostit....Pentru noi te vei intoarce si de acceasta data,vei ramane pentru totdeauna in sufletele noastre.Mariana,Anca,Claudio,fam.Parvu,Nedu si Palamariu.D-zeu sa te odihneasca...
Pentru noi cei care l-am cunoscut , timpul s-a oprit în loc şi a lăsat să curgă amintirile : fiu al satului ,devenit prin muncă un simbol al comunităţii,un punct de reper pe „cerul senin” al patriei, „Mitică” , pentru că pentru marea majoritate dintre noi el a fost familiar ,dar în acelaşi timp respectat şi venerat ,devine un mit.
Este enorm de greu să vorbeşti la trecut de un om care a fost prietenul copiilor din şcoală ,partenerul cadrelor didactice , care ne-a deslusit misterul „zborului” atât de fascinant ce l-a adus mereu mai aproape de Dumnezeu, aducându-ne puţin din lumina divină a sufletului său, atunci când ne acorda atenţie, împărtăşindu-ne din tainele „cerului”.
Revista „Cer senin” pe care ne-a oferit-o cu generozitate , mesajele pe care le-a transmis elevilor şi profesorilor şcolii prin vizitele pe care le-a făcut în atât de preţiosu-i timp , fiind un „prinţ al văzduhului „ unde pentru el secunda era o eternitate şi infinitul mediul lui de viaţă , pentru care viteza peste bariera sunetului era o normalitate , pentru noi pământenii ceva de neatins.
A fost şi va rămâne prezent în sufletele noastre şi pentru a-i aduce un omagiu vom prezenta propunerea noastră ca şcoala să-i poarte numele.
Dumnezeu să le aibă în pază pe fiinţele lui cele mai dragi ,soţia şi fiica pe care le asigurăm că amintirea lui va dăinui şi va reprezenta un reper pe „cerul senin” aşa cum şi-a dorit.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l primească printre îngerii lui!
Colectivul de cadre didactice al Grupului Şcolar,,Nicolae Bălcescu”-Flămînzi
nu imi vine sa cred.acum un an m-am hotarat sa fac ceva in domeniul aviatie, dar am miopie, si aveam nevoie sa aflu daca se poate face ceva sau nu.vara asta am intrat pe site-ul lui, i-am trimis un mail si in max o saptamana mi-a raspuns.am fost asa surprinsa.mi-a raspuns la toate intrebarile, m-a indrumat unde as putea merge pentru examenul medical si multe altele.nu pot sa cred....acum am dat intamplator de blogul asta, tot cautand pe google chestii legate de aviatie.
nu l-am cunoscut personal.dar...
cer senin, mister. you shall not be forgotten.
Va multumesc OAMENI buni..
Nu va cunosc dupa nume, grade si functii ci v-am simtit prin Omenia voastra
Va multumesc pentru ca prin munca lui (Dumitru) si cu ajutorul dumneavoastra, s-a transformat un nume in renume.
Va multumesc pentru ajutorul material dat pe parcursul suferintei lui.
Va multumesc pentru modul demn, barbatesc in durerea cu care l-ati condus pe ultimul drum.
Multumesc deasemenea tuturor cadrelor medicale care l-au ingrijit cu profesionalism si daruire atata timp cat s-a mai putut face ceva.
Multumiri din suflet tuturor civililor care l-au stimat, respectat si care au fost alaturi de el si familia lui atat in viata cat si la despartire.
Multumiri speciale (nu in ultimul rand) sotiei-Robertel-care l-a iubit si respectat si care a facut tot ce a fost posibil (omeneste vorbind) pentru a nu-l pierde. Ma urmaresc cuvintele ei rostite cu obstinatie langa sicriul celui care a schimbat aripile de otel cu cele de inger: "El m-a invatat sa fiu OM". Cate spun aceste cuvinte...
Multumesc Anucu pentru modul exemplar in care ti-ai iubit tatal.
Cu respect pentru toti cei care l-ati cunoscut pe Foozie
Tanti (Didina Bordeianu Dughiri)
l-am cunoscut pe Foozi in Scoala Militara de la Boboc-i-am fost profesor de ed. fizica- ce pot sa spun este ca a avut un caracter deosebit , un luptator , calitati motrice deosebite , portar de handbal curtat de echipe cu pretentii din esaloanele superioare . Grea pierdere . Dumnezeu sa-l ierte !
DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA.Era un om foarte bun! Era unchiul meu. Suntem uimiti cum de a murit un asemenea om. O sa ne fie tuturor dor de el...
Dumnezeu a hotărât ca încă un "poet al zborului" să meargă la ... ceruri.
Avea nevoie de EL...
Condoleanțe celor apropiat și întregii familii de aviatori
Traian Anastasiei
Is nepotul lui
Trimiteți un comentariu