Ar trebui sa incep vizita medicala

Dar inca nu am cum. O mica infectie dentara "neprogramata" - o carie perversa, ascunsa, nestiuta - mi-a dat de furca saptamana asta si pana nu termin tratamentul medicamentos nu merg la analiza ca vor iesi prost. Asa ca am scapat de intepaturi, deocamdata...

Maine voi mai da o tura pe la Clinceni, daca va fi vreme frumoasa (prognoza e "Cer senin. Maxim 7° C. Vânt vest 8 mph. / 14 km/h") sa ma intalnesc cu Nicu Bita, proprietarul Cessnei pe care voi face scoala. Poate ne vom si da putin pe sus cu avionul.

Ce memorie!

Am gasit pe flightsim.ro (mersi routech!) un filmulet simpatic. O copilita asiatica de doar trei ani jumatate a invatat layout-ul cockpit-ului de la Boeing 777. Impresionanta memorie :)



Asta imi aminteste de un alt filmulet, la fel de impresionant, vazut in urma cu vreo cateva zile: o fetita foarte mica stie sa arate pe planiglob TOATE tarile din lume.

Repetitiile pentru parada de 1 decembrie

Acum doua dimineti m-am trezit mai tarziu. Am avut cateva nopti in care am dormit putin si aveam restanta la somn. Dar ce a fost frumos e ca ma visam la Bacau. Ceva foarte confuz. Si se auzeau bubuiturile de motoare Tumanski ale Mig-urilor 21. Bacaul era in vis. Motoarele erau reale.


Foto: Catalin Ovreiu

Zburau Lancer-ele peste Bucuresti, la verticala Kiselef-ului. Trei formatii de cate trei avioane. Undeva la 1000 de picioare altitudine. Mi s-a parut frumos ca mi-au intrat cumva in vis... Si mi-am amintit de o alta intamplare... onirico-aviatica. In urma cu trei-patru ani, BMW au plimbat prin Europa - si, desigur, si prin Bucuresti - un dirijabil branduit care anunta lansarea modelului Seria 1. Stiam ca va trece dirijabilul si prin Bucuresti si il asteptam cu nerabdare. Ei bine, in iunie 2004, exact in dimineata zilei in care implineam 30 de ani, am fost trezit de un zumzet placut. Am deschis ochii si in cadrul ferestrei se apropia, plutind, zepelinul. A fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit atunci.


Stateam apoi si ma gandeam la cat de complexa trebuie sa fie dirijarea unei parade militare de genul asta in care este implicata aviatia. Astazi Bucurestiul a fost survolat din nou. De asta data de trei formatii de cate trei Mig 21 Lancer, trei formatii de cate trei IAR 99 Soim si trei formatii de cate trei elicoptere IAR 330 PUMA SOCAT. Ca sa faci coordonarea intre miscarea plutoanelor de trupe terestre si motorizate in defilare pe bulevard cu miscarea supersonicelor prin aer, a avioanelor scoala IAR 99 si a elicopterelor este un efort de concentrare si comunicare considerabil. Imi imaginez ca aparatele respective sunt ridicate deja in aer cu multa vreme inainte de inceperea paradei si sunt desemnate sa evolueze in zone in preajma Bucurestiului. Controlorii de trafic civili si militari cu siguranta ca sunt cu nervii intinsi in acele momente... Si, la un semnal primit de la "regizorul paradei", controlorul de zbor trebuie sa aiba Mig-urile strategic plasate in zonele de zbor astfel incat sa le poata grupa si trimite in timp util sa se alinieze la verticala bulevardului si sa treaca peste arcul de triumf la momentul oportun. Si apoi, la o fractiune de timp foarte scurta, sa vina formatiile de IAR 99 urmate imediat de elicoptere. Si totul intr-un spatiu aerian imediat adiacent aeroporturilor Baneasa si Otopeni si aerodromului Clinceni. O treaba dificil de facut, imi imaginez.

Fost aerodrom militar, uitat de toata lumea

La Stanesti, in apropiere de Targu Jiu, a fost, intre cele doua razboaie mondiale, un aerodrom militar. Avea pista inierbata si hangare. La Stanesti a fost relocata scoala de aviatie de la Bucuresti in perioada Razboiului al doilea. Si tot acolo si-a terminat scoala de zbor Regele Mihai I.








Astazi locul este folosit ca islaz. E situat la marginea satului, pe partea stanga cum intri in sat dinspre Targu Jiu.













Am facut asta vara un drum pana acolo sa vad daca pista mai exista si daca mai poate fi folosita.

Cred ca pentru ULM se poate folosi fara probleme. Hangarele nu mai exista. Se vad doar fundatiile - braie de beton armat itindu-se prin pielea paroasa a pasunii.

Aerodromul mai este folosit din cand in cand de catre aviatia utilitara atunci cand vin AN 2-urile sa stopeasca padurile cu insecticid. Locurile acolo, in Gorj, sunt foarte frumoase. Cheile Sohodolului sunt la doi pasi. Manastiri, pesteri, munti. Locuri frumoase de survolat si de batut cu piciorul.

Se pare ca la Pestisani, la cativa kilometri de Stanesti, primaria satului a facut un mic aerodrom comunal pentru ultrausoare.

Stanestiul poate fi interesant si pentru zbor IFR pentru ca e in apropiere si un VOR/DME, la Targu Jiu, si poti nimeri usor aerodromul.

Zbor la Tuzla cu Cessna

Asta vara, la Tuzla FLY IN am zburat cu Nicu Bita cu al sau Cessna Skyhawk.

Iata unul dintre filmuletele facute atunci - aterizare usor crosswind pe pista de iarba a aerodromului.

Din ciclul de ce vreau sa zbor...

O fotografie facuta asta vara la AERO GP, in Mamaia. Sunt cei doi iacari acrobati: Dan Stefanescu si Ion Postolache/Lache. Intr-o lumina superba de sfarsit de dupa amiaza.

Flight simulator

Tocmai am adunat 100 de ore de "zbor" in Flight Simulator X. Dovedibile in flight log-ul din simulator. Pentru ca mai aveam inca pe atatea in Flight Simulator 9 pe care nu-l mai am instalat. Dintre astea, 10 ore sint de zbor instrumental si 3 si jumatate sint zbor de noapte. Este cam greu de utilizat simulatorul daca folosesti un joystik normal. As prefera sa folosesc o mansa din asta si paloniere din astea, insa nu se gasesc inca in Romania.

The Beginning of a Lifetime Passion

M-am nascut in Bacau si printre primele sunete de care-mi aduc aminte se afla si sunetele de motor de avion. De Mig 21 si de AN 24. Am locuit cu parintii mei in cartierul de langa aeroport si toata copilaria am stat cu ochii pe cer dupa avioane.

Tatal meu, inginer mecanic, mi-a explicat primele lucruri despre avioane. Facuse armata la sfarsitul anilor '60 pe Otopeni, la aviatie. De la el am auzit primele povesti despre AN 24, Li 2, IL 14 si IL 18, Mig 15 si Mig 21. De la el am aflat ca avionul nu are volan ci mansa, ca nu are acceleratie cu maneta de gaze. Si ca are paloniere... In clasa a doua am zburat pentru prima data. Cu un AN 24 al Taromului. De la Bacau la Kogalniceanu. O experienta care, evident, m-a marcat.

Apoi, pe la 10-12 ani am avut un prieten foarte bun care era fiu de pilot. Bogdan Mardare. Tatal sau, Constantin Mardare, un aviator de exceptie, era pilot de incercare la Intreprinderea de Avioane din Bacau (actualul Aerostar). Zbura Yak-urile 52 cand ieseau din fabrica. Cu Bogdan am calarit avioanele acelea de cate ori aveam ocazia sa ne poata primi pe aeroport tatal sau. Si microbul aviatiei a fost inoculat definitiv.


In biblioteca domnului Constantin Mardare am gasit, impreuna cu Bogdan, o multime de carti de aviatie, in romana si in engleza. Manuale de pilotaj, cataloage cu avioane, albume... E lesne de ghicit ca in cateva luni stiam, impreuna cu Bogdan, "totul" despre avioane. Desenam toate modelele de avioane, cunosteam toate figurile acrobatice, stiam toate procedurile. Dupa ore, la scoala, stateam si discutam in nestire despre cum se face un tonou perfect, despre F15, despre F14, despre Mig 29 si Su 27... Frumosii si inocentii, pentru noi, ani 80. Cu lecturile din Jules Verne, cu biografia lui Mermoz scrisa de Joseph Kessel, cu planoarele Libelula montate si stricate pe banda rulanta...

Timpul a trecut si visele de a deveni piloti s-au spulberat in tavalugul examenelor de admitere la liceu. Mate, fizica, mate, fizica, mate, fizica. Uite asa am ajus sa dau admiterea la facultate la Filologie. Dupa care au urmat metri intregi de carti citite, cursuri sofisticate de sintaxa generativa, cenacluri, reviste... Si m-am trezit prin 1996, la 22 de ani, ca eram prea "batran" ca sa-mi mai indeplinesc visul de a ajunge pilot. La Aeroclubul Romaniei nu mai puteam face cursurile gratis. Si am abandonat pentru o vreme ideea... Pana de curand, cand aviatia privata in Romania a inceput sa ia amploare si sperantele mele s-au reactivat.

Fiind pe ultima suta de metri cu pregatirea pentru inceperea scolii, in luna ianuarie 2008, se pare, m-am decis sa incep un blog in care sa povestesc, cu maxima sinceritate, parcursul meu de la stadiul de aspirant la cel de licentiat PPL (Private Pilot License). Sper ca in felul acesta sa deschid apetitul si sa provoc curajul cat mai multora pentru a se apuca de zbor. Romania, desi a fost deschizatoare de drumuri in aviatie - si asta nu e discurs protocronist-ceausist - sta destul de prost in acest moment in privinta numarului de avioane private si de piloti licentiati. Poate in cativa ani vom ajunge macar Ungaria...

Si pentru ca drumul scolii va fi lung, blogul va fi presarat cu o multime de alte lucruri legate de aviatie. De la stiri si imagini interesante pana la fotografii si filmulete de aviatie facute de mine.

Va invit sa fiti alaturi de mine in aceasta... aventura. Ma voi stradui sa va povestesc totul cat mai bine.