Am invatat sa rezolv un caz special "mai special"

Astazi am fost din nou la zbor. O ora si 15 minute. Vremea a fost buna de zbor, fara vant, dar cu cerul acoperit. Insa vizibilitatea era buna si traficul de la aerodrom se incheiase cand am inceput sa zbor, pe la 14.15. Astazi a fost, din cate am vazut, prima zi din anul asta in care Aeroclubul Romaniei a zburat la Clinceni. Au scos planoarele si le-au ridicat la mosor.

Dupa ce am facut cateva ture de pista in care am venit la aterizare in toate coniguratiile posibile - fara flaps, cu flaps 10, 20 si 30 de grade - Bogdan Martin m-a ajutat sa invat sa fac aterizari numai din actionarea trimmer-ului si a manetei de gaz. Este, practic, simularea aterizarii in conditiile destul de putin probabile in care comanda profundorului se blocheaza.

Cum se face? Cam asa: dupa axarea si stabilizarea avionului in urma virajului 4 facut cu 80 de noduri, se scade turajul motorului, se coboara flapsul 30 de grade si, din trimmer, se seteaza avionul, cu maxima grija, sa ridice botul astfel incat sa fie stabilizat pe panta cu 65 de noduri. Mansa nu se foloseste decat pentru actionarea eleroanelor - inclinare pe aripi pentru viraje mici ca sa mentii avionul axat spre pista. Viteza este controlata prin manevrarea extrem de fina a manetei de gaz, cu maxima grija. In momentul in care avionul se apropie suficient de pista incat sa trebuiasca sa inceapa redresarea, se reduce gazul cu grija si se actioneaza hotarat trimmer-ul pana la maxim pentru a induce avionului o atitudine cu botul ridicat. Botul nu se ridica, insa, chiar atat de tare ca la actionarea profundorului. Contactul cu pista iese, in principiu, cam pe trei puncte (pe toate cele trei roti deodata). Pentru a elimina riscul de a atinge cu elicea pista la aterizarea pe 3 puncte ca un avion cu trenul triciclu cum e Cessna 172N YR-SES, cand se simuleaza acest caz special se poate trisa cu mansa exact la final, ca sa ridici botul. Dar cu grija.

Dupa aterizare, ridicam flapsul la 10 grade si decolam in continuare in timp ce manevram trimmerul dinspre capatul de cursa spre zona mediana. Insa decolarea era dificila fiindca avionul nu apuca sa ajunga cu trimmerul pe neutru si inca era setat sa stea cu nasul in sus. Evident ca astfel avea tendinta sa decoleze mai usor. In conditiile astea, imediat dupa desprinderea de pista trebuie depus ceva efort sa impingi mansa in fata ca sa faci palier si sa prinzi viteza suficienta pentru urcare. Oricum, ca sa ajung la o anumita fluenta a tuturor acestor manevre mai am nevoie de exercitiu.

Una peste alta, am reusit, totusi, sa fac 4 astfel de aterizari si, in viitor, in afara de situatiile de distractie sau de antrenament, sper sa nu fie niciodata nevoie sa execut pe bune astfel de aterizari.